Până la Austerlitz

http://www.larousse.fr/encyclopedie/peinture/Lejeune/152952

Consulatul

≪ În bătălia hotărâtoare de la Marengo (14 iun. 1800), Napoleon a manevrat frontul din flancuri și a cîștigat victoria supunînd pe inamic unor lovituri executate pe mai multe direcții.

„Ar fi greu să-și imagineze cineva confuzia și disperarea armatei austriece - nota primul consul -. De o parte armata franceză se găsea pe malurile Bormidei [...], de altă parte generalul Suchet cu armata sa se găsea în spate [...]. În zorii zilei de 15, un parlamentar austriac propuse o suspendare a operațiilor [...]. Prin aceasta, toată Italia a fost cucerită.
Acțiunea lui - coroborată cu cele executate de generalul J. Moreau pe frontul din Germania - i-a determinat pe Habsburgi să ceară pace (Lunéville, 9 febr. 1801); ostilitățile cu Marea Britanie au încetat și ele (tratatul de la Amiens, 25 mart. 1802). În scurtul răgaz dobîndit, Napoleon a elaborat Constituția „Anului X” (1802), a reorganizat învățămîntul, a refăcut flota ce suferise pierderi însemnate în Mediterana și Atlantic, a luat măsuri pentru consolidarea administrației și întăririi puterii personale. ≫

Imperiul

≪Încoronat împărat, a năzuit să fondeze o mare monarhie ereditară. Războiul împotriva coalițiilor europene a fost reluat în 1803-1805. Inițial Napoleon a luptat numai contra Marii Britanii, încercînd să întreprindă o diversiune în Irlanda. În 1805, Austria, Rusia și Suedia s-au alăturat Marii Britanii, încheind cea de-a III-a Coaliție continentală. Împăratul a căutat să-și devanseze adversarii, traversînd Rinul cu 200 000 de ostați și înaintînd pe frontul din Germania (sept. 1805); concomitent, mareșalul A. Massena a atacat trupele din Lombardia.

Napoleon a încercuit la Ulm (6-17 oct. 1805) forțele generalului baron von Mack, a ocupat Viena (nov. 1805) și a înfruntat armatele austriece și ruse la Austerlitz (2 dec. 1805); aici s-a întâlnit cu corpul de armată comandat de mareșalul N. Soult, apoi a încercuit marile unități de la aripa stângă a dispozitivului aliat și le-a nimicit pe părți.

„Austerlitz - consideră E. și T. Dupuy - aparține capodoperelor tacticii, alături de Arbela, Cannae și Leuthen.”

Victoria din 2 dec. 1085 a scos Austria din luptă, dar războiul a continuat pe mare - unde francezii pierduseră bătălia de Trafalgar (21 oct. 1805) - și uscat împotriva celorlalți membrii ai alianței, de partea cărora a trecut și Prusia (1806). ≫

C.Căzănișteanu, V.Zodian, A.Pandea, Comandanți militari-Dicționar, ed, Științifică și enciclopedică, 1983, pag.238-239.