Copilul-soare cu cel mai lung nume din lume

≪       Marduk (Copilul soare) Zeu babilonian cu o ascensiune cultuală rapidă și spectaculoasă, cunoscut în Biblie sub numele Bel-Merodakh.

         Începînd cu epoca regelui Hammurabi (sec. XVIII î.e.n.), Marduk devine zeul prin excelență, divinitatea supremă a panteonului babilonian, zeul total căruia i se atribuie 50 de nume (de fapt atribute alegorice, cumulate de la întregul panteon), cu toate prerogativele divine înscrise în simbolurile onomastice.

         După întîia creație a lumii (din unirea lui Apsu -apele dulci fluviale și lacustre, cu soția sa Tiamat -apele sărate ale mării), universul e amenințat de un nou haos, din cauza conflictului celor 2 tabere de zei, constituite după ce zeul Éa îl ucide pe Apsu (simbolizînd de atunci moartea), uzurpîndu-i locul, rangul și coroana; Tiamat vrînd să răzbune moartea soțului ei, cearta devine ireconciliabilă, războiul ceresc dezlănțuit de Éa, ca sistem de represalii, amenință să distrugă întregul univers, iar atunci tînărul zeu Marduk, fiul lui Éa și al zeiței Damkina, oferă soluția salvării, cu condiția să-i fie transmise toate prerogativele divine și să fie recunoscut rege autocrat al tuturor zeilor. Printre măsurile stării de urgență ale lui Marduk este un potop universal, purificator; apoi zeul ucide pe Tiamat într-o luptă corp la corp (ea fiind adesea închipuită ca un dragon monstruos), o „despică în două ca pe un pește uscat” creînd din cadavrul ei a doua oară lumea (din jumătate cerul, din cealaltă jumătate pămîntul).

         Devenind astfel stăpînul absolut și protectorul tuturor celorlalți zei, aceștia îi jură credință și respect. Teologii babilonieni și regele Hammurabi au întreprins această reformă religioasă în primul rînd ca pe una din măsurile politice de consacrare regală și de consolidare a statului, după modelul divin (printre alte măsuri fiind și celebrul cod juridic). Astfel Marduk (fără să fi tradus un program monoteist teologic) era venerat în Babilon și ca un zeu reorganizator al universului, și ca pedepsitor implacabil al răzvrătirii, ca izvor al focului solar și al luminii, ca salvator al zeilor prin potop și ca unic inițiator al creației omului. Atributele sale cumulau aproape toate specialitățile imaginabile din lumea babiloniană, Marduk devenind unul dintre cei mai cumularzi zei din toate mitologiile lumii.

         Zeul avea și o soție, rar citată: Sarpanitum. În cinstea lui, de fiecare An Nou, marele preot recita poemul cosmogonic Enuma elish, în templul E-Saggila din Babilon.

         Cele 50 de nume ale lui Marduk:

         Addu, Stăpînul norilor (reluat dintr-o variantă a zeului autonom Adad);

         Aga-ku, Domnul descîntecului care învie morții;

         Agil-ma, Creatorul pamîntului și organizatorul cerului;

         Ara-nunna, Sfetnicul zeului acvatic Éa;

         Asar-alim-nunna, Povățuitorul lumii și binecuvîntata ei lumină;

         Asari, Învățătorul oamnilor și fecundatorul naturii;

         Asariludu, Lumina și căpetenia zeilor;

         Asharu, Organizatorul destinelor şi cel care şi-a asumat povara existenței întregii omeniri;

         Dumudu-ku, Zeul al cărui locaș sfînt se reînnoiește singur;

         En-bi-lulu, , Dătătorul belșugului;

         En-kur-kur, Făuritorul cerului și al lumii subpămîntene;

         Epadun, Ocrotitorul agriculturii;

         E-siskur, Cel ce șade semeț în casa rugăciunii, creatorul frumosului;

         Gibil, Zeul războiului și al armelor;

         Gil, Cel ce însămînțează pămîntul;

         Gil-ma, Făuritorul tuturor lucrurilor bune și durabile;

         Gish-numun-ab, Zămislitorul popoarelor, Făuritorul celor 4 ținuturi ale lumii, Distrugătorul partizanilor zeiței Tiamat, Creatorul oamenilor;

         Gugal, Zăgăzuitorul apelor;

         Hegal; Zeul ploii și al vegetației;

         Irkingu, Cel care l-a făcut prizonier pe Kingu;

         Ir-ugga, Zeul înțelepciunii, cel ce cumulează științele;

         Kin-ma, Căpetenia zeilor;

         Lugal-ab-dubur, Domnitorul veșnic;

         Lugal-dimmer-ankia, Domnul zeilor cerului și pămîntului;

         Lugal-durmah, Marea legătură a zeilor;

         Lugal-la-anna, Cel mai puternic dintre zei;

         Malah, Corăbierul;

         Marduk, Copilul-soare sau Fiul Soarelui;

         Marukka, Zeul creator, poruncind zeilor Anunnaki și potolind pe zeii Igigi;

         Marutukku, Călăuza țării, cetății și poporului;

         Mer-sha-kush-u, Zeul mîniei și al iertării;

         Mummu, Călăuza pașilor;

         Nade-lugal-dimmer-ankia, Cel ce are grijă de zei și de construcția templelor cerești și terestre;

         Namru, Zeul preacurat care limpezește calea;

         Namtilla, Vindecătorul, Meșterul decîntecelor;

         Nebiru, Paznicul locurilor de trecere în Cer și Pămînt, protectorul stelei Nebiru (Steaua Polară) și Păstorul turmei omogene a tuturor zeilor;

         Pa-gal-guenna, Cel mai măreț dintre zei;

         Sha-zu, Cel care desparte minciuna de adevăr;

         Sirsir, Cel care a îngrămădit munții peste Tiamat;

         Suh-gu-rim, Cel ce le-a adus zeilor împlinirea;

         Suh-rim, Stîrpitorul vrăjmașilor;

         Tu-ku, Cel ce a stîrpit răutatea;

         Tutu, Înnoitorul zeilor;

         Zah-gu-rim, Cel adorat pretutindeni;

         Zah-rim, Cel slăvit de generațiile viitoare;

         Zi-ku, Veghetorul purificării;

         Zi-si, Cel care supune pe asediatori;

         Ziuk-kinna, Viața oștirii sale;

         Zulum, Cel care are grijă de ofrandele zeilor și de sanctuare;

         Zulummu, Atotputernicul inegalabil.

         Anterior același număr 50 era numărul simbolic al zeului Enlil ca „Domn al tuturor țărilor”.

         Enuma elish cuprinde mai multe variante onomastice ale lui Marduk, iar alte fragmente cuneiforme oferă nume în plus care, ca și cele din lista sacră, se suprapun de fapt altor divinități (Ninurta, Nergal, chiar Enlil și Shamash).

         Intenția reformei de sub Hammurabi se prea poate să fi urmărit impunerea unui singur zeu cu 50 de ipostaze, eventual în vederea elaborării unui monoteism totalitar; dar în aria mitologică atît de fluctuantă a Mesopotamiei acest act teologic radical s-a vădit imposibil. ≫

Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, ed. Albatros, 1983, pag.387-389.
Desenele:
Pierre Amiet &..., Form and styles, Antiquity,1994,Benedikt Tashen Verlag GmbH