Minotaurul lui Picasso

Ministerio de Cultura, Sociedat Estatal de Commerciones - Picasso - i el circ

Nu a existat nici o temă a vizitei, exaltarea  vizitării Barcelonei, a banilor cheltuiți, a culturii ingerate oarecum cu forța, a forței lui Gaudi. Cam asta a fost vizita în urma căreia m-am ales cu un album i el circ de Picasso. La plecare, după miezul nopții, după tot harnașamentul vizual descărcat, în limita coerentă a limbajului, Picasso atârna deja greu.


Din sute de pagini, am ales imaginea unui Minotaur mort în brațele unui Thot-Hermes, am ales țipătul acela ascuțit al vulturului din adâncimile cerului. Am senzația că mesajul a fost transmis, că zborul se poate înfăptui, că Icar vrea să zboare, că nimeni nu-l oprește...


Undeva în spate, la dreapta, o clădire ce se dorește a fi perfectă prin verticalitatea sa îți induce labirintul. Acel loc în care te învârți și revii de unde ai plecat -circul. Circul ce pretinde a fi cerc are natura întoarcerii permanente. Dovada crimei în cerc este aplecarea inertă a Minotaurului, ființă ce a murit cu groaza-n suflet -amprentă a chipului.


În spate, un caracter grafic multiplu -eroic, chiar nu aș insista asupra lui decât la cerere.
Merită în schimb prim-planul, circarul, nu era un monstru, era un arlechin, un travestit bovin (nu că era prost, dar nu putea fi taurin). Totul devine circ, fantoșă, imagine falsă, joc al penelor în lipsa lebedei.


Eroicul acela renascentist atât de obișnuit devine ecoul unei frustrări alambicate, distilatul -esența este de fapt groaza. Acea sperietură imprimată, asemeni amprentei tălpii primitivului în roca moale vulcanică, ce creează instantaneu epicul unei revoluții în artă.


Picasso a distribuit uniform șuierul unui mesaj, într-un canal discret -atenție la matematica canalului discret, forma interogativă: „Voi ce vreți? totul a murit!”


imaginea
Picasso - i el circ - Institut de cultura, museu Picasso, fondation Pierre Gianadda, 2007, pag.61