“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 13 iunie 2012
Fuga nourului și Marguerite Yourcenar
Chiar și norii se mănâncă, se mănâncă între ei.
Dar lucrurile nu rămân aici, această cină înnourată se petrece în mers, în fuga păsărilor din fața furtunii.
Martor este soarele.
Lumina ce izbește frontal zidul alb și mișcător face ca apariția acestei amestecări înnourate dramatică, peisajul nu bagă de seama asta, privitorul va avea parte de un vis pufos.
Și acum lecția de limbă franceză:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cred că este o realitate...pufoasă:) . Frumos surprins acest dans ...
RăspundețiȘtergereDe-ai ști câte acoperișuri bântui noaptea!
RăspundețiȘtergereSunt convinsă :) , dar merită efortul ;)
RăspundețiȘtergereAjung eu la malul mării! :)
RăspundețiȘtergereMarea te așteaptă , cu drag ;)
RăspundețiȘtergere