Byron - Coleridge, similitudini

Asediul Corintului
Byron

XIX
[...]
„Tu, vînt, trecînd prin stînci ai scos
Suspinul dulce, tînguios?
Cu ochii prinse marea s-o cuprindă,
Dar marea era fără crețuri oglindă;
Și iarba privi - nu-și unduia lungile fire;
Ce iscă oare dulcea tînguire?
Privește spre steaguri - nu-și fîlfîie pînza;
Și nici, pe Citeron, nu tremură frunza.
Obrajii nu i-i mîngîie vreo boare...
Suspinul trist cum să se iște oare?
Întoarce capul... E-o nălucă? Iată,
I se arată o fată minunată!”

„Was it the wind through some hollow stone,
Sent that soft and tender moan?
He lifted his head, and he look'd on the sea,
But it was unrippled as glass may be;
He look'd on the long grass-it waved not a blade;
How was that gentle sound convey'd?
He look'd to the banners-each flag lay still,
So did the leaves on Cithaeron's hill,
And he felt not a breath come over his cheek;
What did the sudden sound bespeak?
He turned to the left-is he sure of sight?
There sate a lady, youthful and bright!”

Byron, Opere-Poezia-2, Univers, 1986, pag.319-320, 555

Christabel
Coleridge
fragment
[...]
„În noapte-i frig; goi codrii sînt;
Au vîntul geme neguros?
Nu-i prin văzduh atîta vînt să-i clatine domniței niște
Zulufi pe obrazul ei frumos -
Nici frunza roșie s-o miște
Ce dănțuie așa zglobiu și sus
Răzleață, căci suratele s-au dus,
Ce-atîta de sus anină și saltă
Pe creanga din toate cea mai înaltă”
(traducere Tudor Dorin)

„
[...]The night is chill; the forest bare;
Is it the wind that moaneth bleak?
There is not wind enough in the air
To move away the ringlet curl
From the lovely lady's cheek
There is not wind enough to twirl
The one red leaf, the last of its clan,
Hanging so light, and hanging so high,
On the topmost twig that looks up at the sky.”

din
Byron, Opere-Poezia-2, Univers, 1986, pag.319-320, 554-555