Electric vintage

1930-1950 ?

Au existat multe presupuneri asupra curentului electric. Au impresionat condensatoarele, acumularea, nu și transportul. Pentru cei atenți la cele ce se întâmplă deasupra capului, detaliile dispar; transportul curentul electric suferă de-o simplificare continuă.

Undeva, sigur mai găsim acei stâlpi de la începutul electrificării țării. Aici detaliile fac parte din arhitectura transportului, curentul electric se manifesta probabil altfel, avea conotația unui viitor ce trebuie respectat.

Cioara, nuca și curentul trifazic

Cioara din fața casei mele

De fiecare dată când cioara trece,

se întrerupe o milisecundă curentul electric.

De fiecare dată când fură o nucă,

vântul oprește o milisecundă curentul electric.

Atunci când cioara se așează,

de frică se întrerupe, tot o milisecundă curentul electric.

Curentul electric fiind trifazic, fiecare fază este întreruptă,

pe rând, cam o milisecundă.

A mai rămas nulul,

care dacă s-ar întrerupe o milisecundă,

lumea ar putea să dispară.

Când te gândești la o asemenea fatalitate,

ar trebui să-ști că de vină este cioara,

care fură nuci toamna și anunță catastrofic,
iarna ce are să vină.
Ce fatalitate!

Direcția de curgere

≪ Voiam să stau pe malul noroios și să privesc fluviul. În loc să fac asta, a trebuit să mă uit la el cu nasul lipit de un gard de sîrmă. Cu ce mai rămîi cînd începi să pui garduri între oameni și rîurile lor? ≫

Jack Kerouac, Pe drum, Polirom 2009, pag.211 jos.

Fiind Pe drum, m-a interesat direcția, când s-a terminat, mi-am ascuns pudoarea, ce prostie, să te intereseze direcția!


Privesc de acum încolo curgerea ca fiind acea renumită bandă a lui Möbius, undeva sus merge la stânga, undeva jos la dreapta, undeva la dreapta merge în sus, undeva la stânga merge jos, undeva mă aflu și eu, undeva și voi...


Mai contează direcția?
Hai să fim sinceri că toți știm încotro ne îndreptăm, atunci mai contează direcția?
Drumul în schimb contează, la fel ca albia, ca valea, ca țărmurile mărilor și crestele munților, ca orice ce mișună prin capul nostru; când toate acestea se vor încheia, ne vom aminti doar ceva ce n-am întâlnit. Atât.

Împotriva curentului

De fiecare dată cineva este împotriva curentului.

Cei care au încercat asta măcar o dată în viaţă n-au nici un regret.

Alţii chiar au plătit cu viaţa ceea ce mulţi, mult mai târziu vor celebra.

Omul a împrumutat -continuă să facă asta, ceea ce vede în natură ca formă eroică de supravieţuire. Împotriva curentului devine astfel o formă de supravieţuire şi nu de revoltă cum ar fi uman să fie. Prin revoltă ducem dorinţa de schimbare mai departe, dorim ca ea să supravieţuiască, să dea de alte ape, sigur mai limpezi şi mai primitoare.

Împotriva curentul în aceşti ani mă duce cu gândul la adaptare, este greu împotriva curentului!