“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
sâmbătă, 21 mai 2011
Blue freedom?
Praga, stânga spre Staroměstské náměstí (Piaţa Veche), dreapta spre Klementinum
Omul cu peştele - aici a fost probabil o prăvălie unde se vindea peşte?
:) E plăcut să văd că există în Praga mici însemne care îţi amintesc de... culoarea mea preferată. Mulţumesc. Poate că ar trebui să-mi schimb pseudonimul. Acum, cel mai bine mi s-ar potrivi Blue Silence. Am impresia că m-am scufundat într-o apă. Sunt undeva la mare adâncime, înconjurată de cel mai tăcut şi inert albastru.
Mărturisesc că aş fi rămas tăcută,căci tânjesc după linişte. Dar... "omul cu peştele" şi culoarea planetei Pământ!!! :)) Hmmm, oare ce spune patafizica despre o astfel de întâmplare?
M-ai făcut să râd. Lucru rar în "zilele noastre". Fireşte că sunt la fel de nedumerită sau poate şi mai nedumerită de explicaţia ta decât de întâmplarea surprinsă de fotografie. :)
Să-ţi scriu că citesc şi recitesc Kafka pe rupte!!! :)
Oooo! Praga este trotuarul, piatra în care Castelul, oamenii în care Procesul, Vltava râul, podul C. (Carol- Karlův), ce i-au dat lui K.: Marea Cunoaştere!
:) Eşti efervescent! Să înţeleg că te-ai contaminat cu virusul cunoaşterii, tulpina din Praga ? :) Atunci, povesteşte-ne... Te voi citi cu mare interes.
:)
RăspundețiȘtergereE plăcut să văd că există în Praga mici însemne care îţi amintesc de... culoarea mea preferată.
Mulţumesc.
Poate că ar trebui să-mi schimb pseudonimul. Acum, cel mai bine mi s-ar potrivi Blue Silence.
Am impresia că m-am scufundat într-o apă. Sunt undeva la mare adâncime, înconjurată de cel mai tăcut şi inert albastru.
:)
RăspundețiȘtergereE plăcut că pot face asta: să împart puţin din ceea ce văd, celor ce mă citesc!
Lasă "albastrul" să zburde nu-l cufunda la mare adâncime, acolo nu-i albastru, ci întuneric, negru.
Călătoria la Praga a fost scurtă, dar intensă şi ar fi atât de povestit din poveştile oraşului.
:)
Mărturisesc că aş fi rămas tăcută,căci tânjesc după linişte.
RăspundețiȘtergereDar...
"omul cu peştele" şi culoarea planetei Pământ!!!
:))
Hmmm, oare ce spune patafizica despre o astfel de întâmplare?
Deci, aşadar deci, nu bântui codrii de dragul luminii sau nu scriu de dragul adâncimii! :)
RăspundețiȘtergereM-ai făcut să râd. Lucru rar în "zilele noastre".
RăspundețiȘtergereFireşte că sunt la fel de nedumerită sau poate şi mai nedumerită de explicaţia ta decât de întâmplarea surprinsă de fotografie.
:)
Îmi place tonusul cu care te-ai întors din călătorie. Mă binedispune puţin şi pe mine.
RăspundețiȘtergere:)
Felul în care surprind realitatea, l-a făcut pe un prieten de-al meu să mă întrebe: "Tu chiar vezi ceva, făcând atâtea fotografii?" :)
RăspundețiȘtergereSă-ţi scriu că citesc şi recitesc Kafka pe rupte!!!
RăspundețiȘtergere:)
Oooo! Praga este trotuarul, piatra în care Castelul, oamenii în care Procesul, Vltava râul, podul C. (Carol- Karlův), ce i-au dat lui K.: Marea Cunoaştere!
:)
RăspundețiȘtergereA glumit, probabil.
:)
RăspundețiȘtergereEşti efervescent!
Să înţeleg că te-ai contaminat cu virusul cunoaşterii, tulpina din Praga ?
:)
Atunci, povesteşte-ne... Te voi citi cu mare interes.
Mulţumesc! :)
RăspundețiȘtergereEU îţi mulţumesc!
RăspundețiȘtergere:)