 |
| Str. Alba Iulia, Timişoara; spre Piaţa Libertăţii |
Dacă fenomenul graffiti atacă peretele într-o mişcare a tinerilor, o refulare grafică ce s-a dovedit a fi culturală până la urmă, reflexul de apărare devine absurd, acelaşi absurd care se manifestă în media prin prezentarea violentă a societăţii. Societatea a dovedit că majoritatea vrea ca violenţa ei să nu fie emancipată, majoritatea societăţii doreşte ca efortul cultural, ştiinţific, economic, să fie adus pe ordinea de zi, totuşi prin faptul că media aparţine unei minorităţi lucrul acesta nu se întâmplă astfel.
Trăim un secol de democraţie în lume în care minoritatea de fapt comandă, minoritate aculturală, bănuită a fi orientată numai spre profitul pecuniar, care se bucură că lumea nu vede scrisul negru pe zidul alb: "Pe pereţi nu se scrie", ferice atunci de cei orbi, mai târziu ne vom dori să nu mai auzim.
cateodata imi doresc sa nu aud tot ce se petrece pe langa mine.
RăspundețiȘtergereDemocratia asta, bate-o vina, a fost prost inteleasa de romani. Fiecare face cum il taie capul fara sa ii pese ca il deranjeaza pe cel de langa el.
"Fă ca ei", uită-te în jurul tău este dictonul general; EI reprezentând turma. "Numai aşa poţi fi fericit" urmează din nou regula.
RăspundețiȘtergereO parte din noi ştie că nu este aşa, tu eşti chiar în mijlocul a ceea ce se cheamă media, sigur şti mai bine.
:)