marți, 12 martie 2013

Aproape de nori


Te urci pe casă pentru a vedea lumea, este de fapt orașul în care trăiești; în jurul tău, în preajma furtunii norii se adună. Spre soare apune, din cauza luminii calde, norii par uimiți. În spate, din est, norii vin cuceritori. Meteorologii numesc asemenea poziții ca fiind fronturi atmosferice. Întâlnirea lor naște scântei. Eu n-am mai apucat să fiu martor acestor opoziții.


5 comentarii:

  1. Minunat ai scris.

    Dar de unde se termină norii începe cerul liniștit și impasibil...

    Pozele sunt făcute de tine? A doua îmi place foarte mult, pot să o preiau?

    RăspundețiȘtergere
  2. Imaginile fără adresă (sau legendă) îmi aparțin.
    Poți să le preiei pe amândouă! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. imi plac furtunile,imi place si prima fotografie..

    RăspundețiȘtergere
  4. pandhora
    Te gândești de fapt că era vorba de acelaşi cer în acelaşi minut?!
    Într-o parte ceva, în cealaltă, altceva, poate chiar opusul. Ca mintea unui om. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. adica excitatie si inhibitie? patologie excitatorie sau inhibitorie? deci, nuante....asa si cerul....are nuante....

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc