Suntem lângă Athina. Diogene după o lungă peregrinare, a lăsat atârnat de un măslin felinarul cu care a cotrobăit prin oraș în căutarea unui om. Acum felinarul nu mai luminează, lunga călătorie a epuizat seul. Timpul scurs a ars fitilul. În spatele unei amfore, filosoful ațipește. Se pare că teoria cu butoiul nu ține. Butoiul este o invenție galică, invenție pe care abia romanii conduși de Cezar (Iulius) au dat de ea.
Diogene din Sinope se strecura într-o amforă lăsată lângă agora, cauzele acestei delăsări pot fi multe.
În cazul de față ne ocupăm de felinar.
Problema se pune astfel; cam cât de mare ar putea fi felinarul, astfel încât să încapă în el un fitil atât de lung, astfel (ne repetăm), încât Diogene să fi căutat în cele mai depărtate străzi și case lăturalnice ale cetății, ca să tragă concluzia că nu a găsit nici un om?
Rezolvare intuitivă:
Dacă plimbarea introspectivă s-a făcut la orele siestei, adică la puțin timp după prânz, Diogene putea striga în gura mare orice că oricum nimeni nu-l lua în seamă. Concluzia a tras-o repede chiar el și de aceea a tuflit-o la culcat.
Morala modernă care se revarsă din logica antică:
Că poți căuta un om un timp foarte lung fără ca să-l găsești. Un om se caută în locuri și în timpuri bine alese. Filosofia care spune că nu l-ai găsit este mincinoasă, oamenii sunt pretutindeni, filosofia este adevărată numai atunci când într-adevăr nu găsești niciunul care să-ți spună asta: „Sunt om!”
Dacă morala este complicată -putem să tăiem cele ce o țin așa, și să mai scriem că în sinceritatea noastră iubim lucrurile care ne convin, ori a fi om, înseamnă să ne convină și altceva. Spre exemplu: ploaia
Acum plouă adevărat peste orașul meu.
intrebarea lui diogene: daca miine ajunge ploaia in orasul meu va aduce si fericire sau ....nu conteaza...
RăspundețiȘtergere...ploaia spală păcatele...
RăspundețiȘtergereSuntem oare mai fericiți fără păcate?
Şi dacă vremea ta e mereu cea a unui timp în care îţi spui că cine ştie şi pe unde oamenii există, dar nu pentru tine? pentru tine este undeva, într-un departe, atunci când ceva ţi-a scăpat oricărei înţelegeri, ceva ai interpretat fals.
RăspundețiȘtergerePloaia spală, da; spală de impedimentele naivităţii ralitatea fiecăruia.
PS
RăspundețiȘtergereTe citesc de vreo trei ani, însă e prima dată când îndrăznesc să îţi scriu.
Chiar am simţit-o ca pe o cutezanţă.
Anonim
RăspundețiȘtergereLa auzul veștii că noul papă provine din rasa iezuiților, m-am gândit repede că sigur știu ei mai bine, dar când am auzit că îl admiră (așa am citit) pe franciscanul de Assisi și că se va numi la fel cu cel ce vorbea cu păsările, am rămas singur în ploaie. :)
P.S.
Era interesant dacă te semnai cumva, asta tot ca pe o cutezanță.
Singurătatea ta pare inamovibilă. Glumeam.
RăspundețiȘtergereAnonima se cheamă pe numele ei adevărat Camelia. Şi habar n'are vreun ceva despre noul papă.
Eu sunt primul anonim si marturisesc ca n-am inteles ce-a zis al doilea anonim la prima interventie. Nu, nu, ploaia nu spala pacatele....ploaia creste vegetalul. Si multe altele. Bine putem discuta aici de prea multa ploaie, de putreziciune si de vase-arca (nu suna prea fain la plural). Eu prefer sa vorbim de vegetal....
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereTrebuie să remarc faptul că din dorința de a nu fi singur, scriu și eu ceva. Asta ca să dea bine!
Cioran scria în Caiete că „cel ce scrie are ceva cu ființa sa”, asta ca să mă dau mare.
Chestia cu papa uit-o.
Tu nu esti singur. Ne ai pe noi, toti anonimii tai.
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergereAm să te descriu ca primul anonim, îți place?
Medalii nu dăm!
Explicațiile despre singurătate și despre celelalte cred că nu trebuiesc nuanțate.
Da, ploaia crește vegetalul și frustrează umanul, sigur prea multă ploaie reușește să înnebunească omul.
Sunteți mulți -anonimi, ar trebui să vă clasific, să deschid un caiet, la urmă să constat că scria de fapt unul singur -un anonim și iar ne întoarcem la singurătate. :)
RăspundețiȘtergereNu, aici au fost doi. Si asta se vede in stilul de exprimare. Si in preocupari. Al doilea anonim a vrut sa faca jocuri de idei folosind cuvinte pretioase. Eu cind iti scriu iti transmit idei clare pentru ca nu-i asa amindoi avem o referinta comuna, o civilizatie mediteraneana antica.
RăspundețiȘtergereȘi eu suntem doi, ori de aici de fiecare confuzia.
RăspundețiȘtergereBeware anonimus, avem de fiecare dată un anonim care este mai anonim decât ceilalți.
Am înțeles mediteraneanul dintre noi doi, tot timpul rămâne o mare între oameni, doar unul a străbătut-o, a făcut-o să nu fie inconturnabilă (cuvânt prețios, de la Radio Guerrilla).
Da, zici ca ai batut fiecare coltisor ulisian, ca ai palpat fiecare nisip cu iz avogadrian, ca ai citit fiecare litera platoniana, ca te-ai plimbat in trasura lui apollo si-ai cintat din fluierul lui dyonisos. Ai mincat din piinea demetriana si te-ai scaldat in apele stynxului....si noua ce ne lasi? Conturul, sunetul, amintirea? Oh, zei cum l-ati ales pe el dintre atitia?
RăspundețiȘtergereMai bine scriai cum a ajuns în jurul tău un zeu și cum te bucuri tu de el!
RăspundețiȘtergereUn zeu ce-i plac stixurile și cuvintele prețioase, vinul și mierea, nisipul și zăpada... poți continua?!
Da, zeule căruia îi plac stixurile şi alte cele şi care cred că şi suspine din Styx a scos măcar o dată, dacă nu de mai multe ori, scrisul este un semn de viaţă. Pentru unii un paleativ.
RăspundețiȘtergereCamelia spune.
Camelia,
RăspundețiȘtergereasta-i prin surprindere, la fel ca ninsoarea din dimineața asta.
Pe la voi a nins, sau ai făcut tu să ningi altfel?
RăspundețiȘtergereMi-e tare dor de zăpadă; îmi trimţiţi şi mie? Sau mai bine lasă, voi asculta acele imagini din grădina cu flori, cuvânt poetic şi suav prin excelenţă, dar perisabil.
Evanescenţă.
Şi voi legăna nişte gânduri, cântându-le despre lumea de peste margini.
Ce te-a luat prin surprindere, suflete? Camelia întreabă.
A nins și mai ninge, pământul este destul de cald, zăpada se depune mai greu, dar se depune.
RăspundețiȘtergereCe este acela suflet?
M-au surprins suspinele venite de pe Styx. Eu am fost acolo unde se crede că Styxul iese în mare (în Marea Ionică), sunt niște stânci imense și vuietul valurilor mai aduce ceva sunete înăbușite.