Oricât de disperați am fi în a căuta cauzalitatea aparentă în această lume, rămân doar faptele, de ieri a plecat și ultima calăuză; Boris Strugațki, ceilalți rămași, epigoni rătăciți, încearcă doar. De fapt, Wittgenstein a sintetizat în șapte propoziții totul, la rândului ei fiecare propoziție are o remarcă sau mai multe, se întâmplă ca și o remarcă să aibă o concluzie, întocmai ca într-un joc asemănător unui puzzle, diferența constând în apariția unui drum, nu a unui imagini.
1. Lumea este tot ceea ce se întîmplă.
1.11 Lumea este determinată prin fapte și prin aceea că acestea sînt toate faptele.
1.12 Căci totalitatea faptelor determină ce se întîmplă și, de asemenea, tot ceea ce nu se întîmplă.
1.13 Faptele în spațiul logic sînt lumea.
1.2 Lumea se descompune în fapte.
1.21 Ceva poate să se întîmple sau să nu se întîmple și tot restul să rămînă la fel.
2 Ceea ce se întîmplă, faptul, este existența stărilor de lucruri atomare.
[...]
7 Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.
Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, Humanitas, 2012, pag.101...189.
Vom rămâne fericiţii prizonieri ai unui picnic (interminabil) la marginea drumului... Măcar în gânduri.
RăspundețiȘtergereAşa este, în căutarea unei fericiri eterne, regăsim mitul, labirintul. În tot acest timp ne dorim „cauzalitatea aparentă”, cauza tuturor lucrurilor, a banilor, a succesului, a orgoliului; noi în fapt rămânând fără de fapte.
RăspundețiȘtergeremisunderstanding language.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereΩ'Ω'Ω'Ω'x
the first of the series :))) tocmai completam o cerere ISSN...
RăspundețiȘtergerene aşteaptă ceva?
RăspundețiȘtergereîn afară de apocalipsă, bineînțeles!