Ce percepem atunci când nu pricepem?

Ramura măslinului întoarsă primind soarele

„Vidul pătrunde în cer din infinitatea suflului.”1.)

Aristotel, Physisc, IV, 213b.

 Peste două mii de ani un japonez ce a vizitat Grecia (și a învățat limba greacă) se exprimă în același fel în sfârșitul unei capodopere literare:

- Am fost aici acum şaizeci de ani. [...] Dar dacă n-a existat Kiyoaki atunci n-a existat nici Isao. Nici Ying Chan. Şi cine ştie? Poate nici eu n-am existat. - Asta-i rămâne fiecăruia dintre noi să hotărască, după cum îl îndeamnă inima, spune stareţa. Şi înainte de a se despărţi de el, îl conduce pe bătrân în curtea interioară a mânăstirii dogorind sub razele soarelui şi ale căror ziduri nu închid decât un minunat cer gol."2.)

Ce percepem?

Nuanța. Nimic din Aristotel nu este agitat, traducerea este subtilă, textul grec original este laconic.

În următorul citat de mai sus, avem explicația: fără vid nu existăm. Perpetuarea dăinuie împotriva lui; ori inexistența lui -a vidului, explică neființa, fără vid nu existăm.

Zidul este cunoașterea, care niciodată nu va fi infinită -deci tot timpul ne vom izbi de-un zid. Soarele este catalizatorul, lumina, călăuza (a ceea ce a fost drumul ce ne-a făcut să ieșim din peșteră și mai târziu, lumina-lumânare la care ochii au citit). Cerul gol este vidul. Este minunat că există și că te îndeamnă în a-l ocupa, și dacă fecundare vă convine, atunci și eu sunt de acord: hai să futem vidul, așa vom cunoaște!
 __________________

1. Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Ed. Humanitas, 2007, nota de la pag.234.

2. Marguerite Yourcenar, Mishima sau viziunea vidului, Ed. Humanitas 2003, pag.67 jos, fragment reprezentând sfârşitul romanului Marea Fertilităţii de Yukio Mishima.