Către poeți

Adâncimea liniară în urma unei precipitații

„Context”

≪ Problemele epocii noastre care mă preocupă în momentul de față sunt efectele genetice incalculabile ale precipitațiilor radioactive și un articol documentar despre mariajul înspăimântător, nebun și omnipotent între marile companii și armată în America - „Juggernaut, The Warfare State”, de Fred J. Cook, într-un număr recent din Nation.

Influențează ele genul de poezie pe care-l scriu?

Da, dar într-o manieră indirectă. Nu sunt dăruită cu limba lui Ieremia, deși îmi pierd somnul în fața viziunii mele despre apocalipsă. Poeziile mele nu izbutesc să fie despre Hiroshima, ci despre cum se formează un copil, deget cu deget , în întuneric. Nu vorbesc despre terorile genocidului, ci despre aerul sumbru al lunii deasupra unui arbore de tisă dintr-un cimitir învecinat. Nu despre mărturiile algerienilor torturați, ci despre gândurile nocturne ale unui chirurg obosit.

Într-un sens, aceste poezii sunt devieri. Nu cred că sunt o evadare. Pentru mine adevăratele lucruri importante ale epocii noastre sunt lucrurile importante ale tuturor epocilor: durerea și miracolul iubirii, facerea în toate formele ei - copii, pâini, picturi, clădiri - și conservarea vieții tuturor oamenilor de pretutindeni, a cărei periclitare n-o poate scuza nici un discurs abstract, evaziv, despre „pace” sau „dușmani ireconciliabili”.

Nu cred că „poezia subiectelor zilei” i-ar interesa pe mai mulți oameni mai profund decât subiectele propriu-zise ale zilei. Și dacă poezia de ultimă oră nu se naște din ceva mai apropiat de adevărul incomod decât o filantropie generală și ipocrită, dacă nu este într-adevăr acel lucru-unicorn, adică o poezie adevărată, atunci o pândește pericolul de a fi aruncată la coș cu tot atâta repeziciune ca și un ziar. ≫

Sylvia Plath, Johnny Panic și Biblia Viselor, Polirom, 2009, pag.109-110.