miercuri, 26 septembrie 2012

Pinul de stâncă


În arta supraviețuirii domină principiul potrivit căruia dacă te uiți în spate cazi. Este vorba de a merge înainte cu orice preț, de a merge înainte împotriva tuturor vicisitudinilor și dacă, repet dacă, apare vreo oportunitate atunci agață-te repede de ea, pentru că s-a putea ca pe următoarea să n-o apuci pierzându-te pe drum.

Cele de mai sus ţin de societatea umană, de om. Pinul din imagine contrazice privirea aceea dăunătoare din spate, în faţa sa este marea şi tot în faţă, vântul îi suflă cu putere rupându-i crăcile, dezgolit pare că privește, sigur un pas înainte îi este fatal.

În golfuri abrupte precum cel de la Perati, apar singularități naturale, ai crede că după faleză lumea dispare. În fața ta, o insuliță și cam atât, o singură linie orizontală despică ceea ce nu cunoști, marea, de ceea ce nu vei cunoaște niciodată, cerul.

Insula Perati cu stânca adiacentă
Nu ajunge nici măcar atât, dorința de a cunoaște, întâmplarea face că ești acolo, tot întâmplarea face că exiști.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc