Fiecare cu măslinul lui

Să ai un măslin, aici în zona temperată, ar fi să ai o bucată de cer senin și plin de soare de acolo, din zona lui mediteraneană, mai ales din Grecia. Colonizarea antică greacă a dus la răspândirea măslinului.

Acum câțiva ani, în Pelion, am pierdut câteva ore la apus de soare, privind măslinii bătrâni ce creșteau pe coastele stâncoase ale Mării Egee. Am privit cum frunzele lor își modifică unghiul prin care primesc lumina solară, pe orizontală și pe verticală. Când este foarte cald, frunzele devenite orizontale se înclină asemeni avioanelor ce vin în picaj lateral, lăsând astfel aerul cald să se ridice. Și asemeni unor jaluzele orizontale, creează o umbră binefăcătoare spre nord.

Sigur avem fiecare ceva subiectiv în cele ce ne definesc ca persoană, ca om, aceste trăsături ne așează mai târziu în societate pe diferite paliere, astfel că lumea pe care o privim deveni o lume privată (privită) de jos în sus, de sus în jos, chiar și de la mijloc în jos, sau de la mijloc în sus. În toate acestea, am învățat că privind măslinul, trebuie să ghicești un unghi care reușește să-l cuprindă în toată măreția lui. De multe ori nu reușesc asta, dar învăț ceva de fiecare dată.