miercuri, 5 septembrie 2012

Sunt ochi peste tot


„Sunt ochi peste tot!”, cântă politicienii. Teama bântuie, Marele Palat numit al „Poporului”, este numai Ochi, o arhitectură a ochilor. Sunt „ochi peste tot”; clipește până și femeia de serviciu.

”Seara asta mâncăm ochi!”, îmi spune mama.

”Ai ochi numai pentru aia!”, îmi spune iubita.

„Numai ochii-s de ea!”, îmi spune sora.

Și când colo, ochii sunt atât de masculini, așa cum eu i-am privit în mare venind unul după altul, sau venind uniți -tot în ochi, uitându-se la mine, privind la mine, toate acestea pentru o clipă. De atunci am rămas cu ochii acolo, lipiți de marginea mării, ai valului, ai stâncii, dorind să privesc ochii.

2 comentarii:

  1. Ai uitat de ochii de la ciorapi şi de gândăceii numiţi "ochiul domnului".
    :)
    Ochii adevăraţi sunt bine ascunşi. Ei te privesc fără să ştii, din tablourile cu chipuri grave, din gravurile vechi sau de pe coperta unor cărţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sau să pomenim de acei ochi moderni, numiți „camere de supraveghere” !

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc