Intrarea

≪Chiar consimțirea unanimă nu va fi de-ajuns pentru a-l crea pe a fi.

„Supuneți-vă”, spunea Frederic cel Mare supușilor săi.

Dar, murind: „Sînt obosit de a fi domnit asupra unor sclavi”.≫

Albert Camus, Omul revoltat*

Acropole, Propilaya, Athina, Greece

Surprinzător ar fi cum intri, nu cum ieși, știind că dincolo, în labirint, nu există salvare. De aceea intrarea este privită ca o inițiere, în fața morții sau chiar a vieții, nu știi să trăiești până nu(-i) dai piept cu moartea. Direcția promisă vine tocmai din intrare, de acolo de unde -în linii drepte se formează lumina.

Am zidit democrația, se aude un ecou din epoca lui Pericle.

Am zidit-o pe Ana, șoptește Manole; alt ziditor.

_______________________

Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994,pag. 265 jos.

Pe pereţi nu se scrie

Str. Alba Iulia, Timişoara; spre Piaţa Libertăţii

Dacă fenomenul graffiti atacă peretele într-o mişcare a tinerilor, o refulare grafică ce s-a dovedit a fi culturală până la urmă, reflexul de apărare devine absurd, acelaşi absurd care se manifestă în media prin prezentarea violentă a societăţii. Societatea a dovedit că majoritatea vrea ca violenţa ei să nu fie emancipată, majoritatea societăţii doreşte ca efortul cultural, ştiinţific, economic, să fie adus pe ordinea de zi, totuşi prin faptul că media aparţine unei minorităţi lucrul acesta nu se întâmplă astfel.

Trăim un secol de democraţie în lume în care minoritatea de fapt comandă, minoritate aculturală, bănuită a fi orientată numai spre profitul pecuniar, care se bucură că lumea nu vede scrisul negru pe zidul alb: "Pe pereţi nu se scrie", ferice atunci de cei orbi, mai târziu ne vom dori să nu mai auzim.