joi, 21 aprilie 2011

Patru ore din viaţa unei lalele


Soarele a căutat-o, în acest joc de-a ascunselea, laleaua s-a deschis.
Patru ore i-au trebuit acestui astru numit de noi Soare, Ra sau Re de vechii egipteni, Helios de anticii greci, Amaterasu de cei de la Soare-Răsare, ca iubind această floare să o facă se se mişte, să se deschidă, să se arate în toată nuditatea ei fecundă.

Am privit la câteva minute jocul de lumini ce se crea în jurul lalelei, un joc ce semăna a invitaţie la dans, dar cum vederea mea nu este calibrată în timp pe pasul acestui dans, m-am folosit de fotografii.

Vă invit aşadar la dansul lalelei, care a durat patru ore în ceea ce vedeţi şi care mai durează şi acum, dar autorul imaginilor a considerat ca să le deruleze şi invers, această succesiune să devină firească, ca o închidere după deschidere.

Trebuie să vedem natura şi altfel, ea există în jurul nostru, mută şi nebănuit de frumoasă, sau dacă auzim şi zgomotul, acel bâzâit, ciripit, foşnet; atunci natura devine afrodisiacă.


18 comentarii:

  1. De ce?
    Pentru că lucrurile în care am crezut foarte mult se schimbă?!

    Sau că oamenii reuşesc să demonteze orice calitate a acestora, fie ea şi poezia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi cand am citit in metrou am plans. Se uitam restul oamenilor la mine cum stateam cu revista in mana si plangeam. Vorbim de o drama personala peste care a venit ticalosia asta imputita de comunism, de santaj ordinar. Sa-l acuze eroii, eu nu sunt.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se întâmplă din cauza oamenilor, a dorinţei, a lăcomiei, a neajunsului de neajuns.

    Cu sistemul este o altă poveste şi poveştii acesteia (cu sistemul) nici un om nu-i dă valoare de adevăr, toate poveştile sunt personale, pentru că ar fi împotriva stării sale de om de fapt.

    Deci, chestia cu comunismul cade!

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii ce zice Naum: " un cosmar, cine n-a trecut prin asta n-are cum sa inteleaga si nici n-ar trebui sa judece". Eu n-am trecut!

    Paste fericit, Scorchfield!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc Ioana.
    Şi ţie Sărbători Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  6. Astăzi n-am cuvinte. Poate mâine.
    Dacă nu, atunci spun de azi:
    Sărbători Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulţumesc Blue Freedom, asemenea îţi doresc şi ţie; Sărbători Fericite!

    P.S. Nu dispar de Sărbători de pe blog :) căci nu plec niciunde!

    RăspundețiȘtergere
  8. un bun observator si un contemplativ in acelasi timp...ti-am mai spus asta dar nu am ce face...ma repet :)
    dupa o zi lunga plina de oameni...iti multumesc ca mi-ai bucurat privirile si mi-ai limpezit gandurile :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Elza
    nici nu bănuim pe lângă ce trecem, natura are al tic-tac :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @pandhora
    în dreapta jos o păpădie galbenă, are şi ea drumul ei şi chiar este vizitată de-o albină.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mulţumesc.
    Nici eu n-ar trebui să plec. Sper să reuşesc să mă odihnesc puţin şi să-mi adun cuvintele de pe unde le-am risipit.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  12. cat de ciudat este...privirile ne sunt imefiat atrase de ceea ce este evident si prea putin-uneori-de ce este cu adevarat important...
    si albina...prefera papadia :)

    RăspundețiȘtergere
  13. înseamnă că frumuseţea lalelei este intangibilă! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. esentialul a devenit pt oamenii inchisi in mintile lor....simplu decor.

    RăspundețiȘtergere
  15. şi s-ar putea ca toată lumea să devină un decor!

    RăspundețiȘtergere
  16. Hmmm superbă !! Îmi plac lalelele :) . Multumesc frumos ! Frumusețe , răbdare, gingășie ... tandrețe... abia aștept să o pot admira pe cea de anul acesta :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc