duminică, 3 aprilie 2011

De ce niciodată nu vedem totul?



Apariţiile la fel ca fantomele, ideile la fel ca bănuielile, se nasc după petrecerea evenimentului, cauza aceasta ar putea fi pusă în dauna inteligenţei, a aşteptării umane de a lua decizia după. Citind despre cele ce se petrec în lume îmi dau dreptate, nu-mi dau dreptate în subiectivismul meu; că aleg jocul favorabil mie.

Jocul este valabil acum, în clipa asta, şi când mâine regulile se schimbă, nu datorită mie, tot ceea ce am scris devine desuet, dar n-ar fi aşa dacă peste noapte nu ar apărea în afara visului, în perfecta realitate ceea ce eu nu ştiu, ce nu aveam de unde ştiu, ce nu am visat niciodată.

Liz Taylor nu a fost niciodată ceea ce majoritatea au crezut; acum la apariţia unor imagini, la deschiderea de care noi beneficiem datorită unei libertăţi greu de legiferat, pot fi fericit! Fericirea mea este hedonistă, face parte din zâmbetul Zeului la vederea perfecţiunii îndelung muncită de muritor. Nu, Liz Taylor nu a coborât sau nu a fost doborâtă de pe piedestal cu această fotografie, ea, în ideea mea, această fotografie mi-a dat dreptate.

Liz Taylor a fost o femeie frumoasă, Cleopatra -ultima regină a Egiptului, ar muri încă o dată de otrava invidiei, ce tot scriu eu când nici pe Cleopatra n-am cunoscut-o!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc