Atât de mult s-a rotit băieţelul încât fluturii de seară, buimaci, uşori şi translucizi s-au pornit să penduleze între lanternele rotitoare din braţele copilului şi becurile de pe stradă!
Vântul mişcă felinarele suspendate. Când acestea scârţâiră un bec se arse. Un zgomot sec şi două scântei săriră de pe stâlp.
Copilul se opri din rotit şi privi tangajul felinarului. Urmă un alt zgomot, aşa ca de-o nucă spartă şi felinarul căzu încet fără a fi auzit, lovi pisica exact în cap şi aceasta rămase ca un fular aruncat peste gard.
O maşină opri în acelaşi timp, dar frâna ei nu deranjă pe nimeni. Stinseră farurile şi poziţiile, apoi tinerii ce se vedeau în spatele parbrizului se sărutară.
Strada se cufundă în întuneric după ce cele două lanterne se porniră să alerge cu fluturii albi după ele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc