Unicul

Cele mai mari contradicţii au pornit de la unic, ar fi putut fi altfel dacă în neputinţa sa de-a înţelege multiplul, Platon l-ar fi luat ca atare, dar s-a apucat să-l despice, să-i găsească miezul. Ceea ce mai târziu s-a numit creştinism sau multipla revelaţie a trinităţii în unic, a creat toată degringolada contemporană. Societatea, laică în felul său de-a colabora cu religia, a fost sedusă în final de unic. Căutările actuale sunt tocmai aceste mentalităţi atavice; preşedinte unic (rege pentru alţii), buget unic, capitală unică... a continua înseamnă desuetudine.