Detaliul care umple camera

Dimineața în larg - între Agios Nikolaos și Stoupa

Pentru a forța imaginația ideea unui detaliu trebuie bine transpusă, în jurul acestuia putem țese totul.
Avem nevoie de un pescar, apoi de o mare, de țărmuri aplecate dinspre munți puternici, ceva case pe acestea, o lumină diafană, o transparență, ca mai apoi să pornească povestea.

Pescarul prinde în plasă o ladă, ce se dovedește a fi un sicriu de unde Dannae iese și mai târziu îl naște pe Perseus, acesta taie capul Medusei, ajustat de zeița Athina și de zeul Hermes, scut și zburătoare. Se căsătorește cu Andromeda, răpita. Mama acesteia, Casiopeea cea frumoasă devine constelație. O nouă dinastie se naște. Zeus privește. Un detaliu.

Imaginea descifrată de fractali

Mani, Grecia, Katafigio Cave

Numai liniile drepte pot defini exact direcția, celelalte linii drepte,  asemeni orizontului, reușesc doar să despice vederea în ceea ce se vede exact și în ceea ce posibil ar putea fi exact. Aici intervin fractalii, asemeni unor bacterii cuprind și desenează aria posibilă a exactității. În cazul de față au pierdut soarele, el fiind deasupra peșterii.

În căutarea pisicii

Monemvasia spre înălțimi

Schrödinger ascunde pisica într-o cutie, nu una obișnuită, cu toate acestea pisica este vie.
În urma experimentului, nimeni nu poate să se exprime clar în privința pisicii, a existenței ei, a morții ei!

Fiindcă sus, anul trecut în sfârșit de august, cetățuia insulară de la Monemvasia se reconstituia, ne-am întors pe aleile înguste și povârnite spre singura intrare = mone embasis.

În alunecare, spre dreapta, am lăsat brusc pisica spre ... dreapta, și ea -pisica, dormea.

The martian David Bowie - Life On Mars?

:(((

Rar

Muntele Olimp - Olympus

Trec rar pe lângă Muntele Olimp.
Rar mă întâlnesc cu zeii.
Scriu asemeni unui Raport.
Citesc Kazantzakis; Raport către El Greco.
Am pozat Muntele Olimp de pe autostradă, sigur că un teleobiectiv a făcut toată povestea asta, o vedere de aproape: zeii văzuți de aproape sunt asemeni oamenilor, de departe par monștrii.
Numai Isus apare catadioptric și axonometric, lasciv și ascetic, aplecat și nedumerit.
Am dovada că trăiesc, n-am dovada că cineva îmi răspunde.
Am cheltuit 48 de lei pe-o carte, puteam fi beat două zile și mai ales călătoream în acestea.
M-am ales cu un chin lunar de-a-mi face timp să-l citesc pe Kazantzakis.
Și în toate acestea nu mă ajută nimeni.
Cum începe el periplul:

„Există trei feluri de suflete, trei feluri de rugi:

I. Doamne, sunt un arc în mâinile tale; întinde-mă, altfel voi putrezi!

II. Doamne, nu mă întinde prea tare; astfel mă vei rupe!

III. Doamne, întinde-mă cît poți de tare; cui îi pasă că mă vei rupe!”

Humanitas, 2012

Și Nikos Kazantzakis deja s-a distanțat, de noi și de Doamne Doamne.
Și asta-i ceva rar, pentru că absența divinității creează nepăsarea.
Pentru că Odiseu deja venea acasă, lipsit de zei încărcat de grijile omenești.

Bad news...

Sfârșitul lumii

o molie de Peloponez

O fantă de lumină descoperită în ultima clipă, poate însemna de fapt sfârșitul lumii.
Colțul unde se înghesuie toate, toate capetele, în 90 de grade.
Și toate țipetele mulțimii,
devin repede fade.

În fapt, sfârșitul lumii este atunci când mori, iar Apocalipsa este pentru fiecare,
așa cum pentru fiecare văzul, auzul, mirosul, pipăitul... dispare.

Să mori atât de tânăr privind în jurul tău cum ceilalți,
la fel ca tine, mor.
Sfârșitul lumii.

O clipă am murit și eu... dar pentru mine sfârșitul lumii va fi altul.
Un alt Aergistal.