Anarhie = libertate, ca un punct de vedere

Athina 24 august 2011, Grecia

Un câine dormea la umbra zidului Academiei din Athina. Studenții ocupaseră deja Universitatea de lângă, se temeau de provocatori, de poliție, de orice exces.

Vedere din Universitate

Un bătrân a trecut strada ce dădea spre stația de metrou, a dat din mână și a spus „- Degeaba!”
Acum, după atâția ani îi dau dreptate, dar nu pentru ceea ce a zis, ci pentru prăpastia care se află între tineri și bătrâni în Athina, și poate în întreaga Grecie.

Majoritatea tinerilor sunt săraci, iar majoritatea bătrânilor sunt bogați.
Este o cutumă de milenii. O mentalitate oarecum orientală.

Despre anarhie, despre furtuni

Letrina beach, Pirgos -Elaia

Înaintea fiecărei teze, fiind elev, îmi închipuiam că a doua zi, în urma vreunei furtuni, vreunei ninsori abundente, nu voi mai putea ajunge la școală. Chiar mai târziu, în timpul sesiunii, mă gândeam că profesorul sigur se va îmbolnăvi sau școala se va prăbuși.

Aceste tensiuni anarhice ce desăvârșesc haosul încercau să-mi restabilească o personalitate rebelă, pe lângă cea ce se dorea a fi educată. Tinerețea, asemeni săgeții, nu dorea neapărat ținta, ci zborul. Zenon, pentru a fi o clipă mai tânăr, dorea săgeata în repaus și lumea în jurul ei mișcându-se, venind.

Acum și atunci când am înregistrat acestă imagine, cea a unei plaje răscolită de vânt și tăvălită de valuri, am privit umbrela, care în urma unei nopți umflate de furtună a rezistat. Roșul din pălăria ei m-a intrigat și mi-a desfășurat un amplu unghi de vedere.

Cine rezistă haosului?
Cei ce se opun?!
O umbrelă este tot timpul mult mai expusă decât un scaun -nici nu vreau să definesc acum principiul parașutei.
Cred că jocul pe care pânza l-a făcut cu vântul a stricat orice zbor, a rupt orice aripă imaginară care ar fi zburat parazolul.
Cred că vulnerabilitatea stă în locurile ascunse, cele expuse au învățat repede să se ferească, fie fereala minimă.

Am privit îndelung plaja cuprinsă de-o dinamică nemaiîntâlnită mie. M-a bucurat celebritatea umbrelei pătate de roșu. Am atins vârsta când îi admir pe cei ce stau în picioare; am trecut de vârsta când i-am admirat pe eroii căzuți la pământ. Suntem la 25 de km de Olympia, de locul unde întrecerea și sportul au avut drept călăuză dorința de a învinge. Doar atât.

Restaurație

Academia

„Unde azi, cum spun minți luminate,
Glob de foc aleargă fără duh,
Helios mîna cu maiestate
Carul său de aur prin văzduh.
Mișunau pe piscuri oreade,
Orice pom avea driada lui
Și țîșneau din urne de naiade
Argintii pîraie de sub grui...


Mîndră lume, unde ești? Revino,
Scumpă vîrstă a naturii-n floare...”

Schiller, Zeii Heladei

În timp ce în mintea unor artiști contemporani apare viziunea unei restaurații - măcar să fie rodul unei imaginații, căci poeții au cântat-o de mult. Jocul acesta ar fi avut o valoare simbolică ce ar fi trebuit să rămână în cadrul artistic, totuși realitatea bate arta și restaurația a început în alt fel, tocmai de acolo de unde poate nu s-ar fi așteptat nimeni dacă s-ar fi gândit la asta acum nu mai puțin de 10 ani.

Vedere spre Academia din Athina  (Atena), august 2011

Și cum ne apare acum restaurația dacă nu ca o anarhie, căci criza produce anarhie.
Și, pentru cei curioși EΛEYΘEMA este rădăcina cuvântului ridicare, elevație, înălțare.
De aceea pe zidul Academiei din Athina (Atena) scrie ΑΝΑΡΧΙΑ = EΛEYΘEMA și citim asta stând pe treptele Universității privind înainte trăgând cu ochiul la afișul din stânga; tăioasă realitate trăim, nevisată și neînchipuită de nici un scriitor sau scenarist.


Artistul este un poet și sigur a dorit să se dărâme zidul, chiar de beton armat, pentru a da la iveală ceea ce demult este ascuns. Este destul de greu de explicat această alăturare, dar merită. John Pugh are și un site de văzut.

http://artofjohnpugh.com/taylor.asp

The Revolution Will Be Spelled Correctly

http://sensitivitytothings.com/2009/09/03/the-revolution-will-be-spelled-correctly/