Excursia în lipsa părinților

Greek Trireme by LumenIzampel

Un fenomen antic ne pune la încercare, plecarea părinților; diaspora.
Interesant este că astăzi această legătură devine foarte vie, nu pierdută cum era, sau cel puțin întreruptă.

după furtună, Katakolo-Peloponez, septembrie 2014

Într-o ordine nefirească, primul ar fi câinele, totuși primul val l-ar lua pe el.
Apoi, bunicii și în cele din urmă, dar nu ultimul, nepotul, nepoțica.
Lipsa părinților ar fi aici deductivă, nu subiectivă. Imaginea ne arată drumul spre un loc gol, acolo unde norii se risipesc și dispar. Valurile marchează ruta, itinerarul. Itinerariul.

Ne putem oare lipsi de părinți în favoarea bunicilor?
Dorim o generație a plecării părinților?

Am impresia unei stări de asediu, sigur că aici este vorba de Camus, de alegeri, de fapte, de dorințe.
Nu putem crește copii în lipsa părinților. Se simte deja asta.
Atunci de unde nebunia asta geriatrică, pensionară. La urma urmei religioasă de fapt.
Neputința unei țări de a duce până la capăt o generație tânără decade în salvarea mistică a bătrânilor.
Povestea cu funia de nisip dă roade și tinerii vor rămâne cu ultimul bătrân în perfuzii, care înainte de a le spune secretul acestei rețete; moare.
Morala?! N-au învățat nimic.