Esopia - în căutarea omului

Muzeul de Arheologie și istorie Națională, Athina, Grecia

≪A doua zi Xantos a poruncit lui Esop să se ducă la scăldătoare [baia publică, therme, cum vor avea mai târziu romanii], ca să vadă dacă sînt mulți oameni acolo, căci vrea să se scalde [să se spele]. Deci mergînd el, a întîlnit un polițai [traducerea este de peste lume, chiar amuzantă], care, cunoscîndu-l că este al lui Xantos [perioada în care Esop este sclav, dar și Diogene din Sinope a avut o astfel de perioadă], l-a întrebat unde se duce. Iar el a spus:

- Nu știu !
Polițaiul crezînd că-i nesocotește întrebarea, pornește să-l ducă la închisoare. Iar cînd îl ducea, Esop îi striga:

- Vezi, domnule, că aveam dreptate să-ți spun că nu știam unde merg? Căci ceea ce n-am așteptat, aceea mi s-a întîmplat, adică m-am întîlnit cu tine și m-ai trimis la închisoare.
Atunci polițaiul, mirîndu-se cît de curînd și de bine i-a răspuns, l-a lăsat să se ducă. Iar Esop ducîndu-se la scăldătoare și văzînd acolo o mulțime de lume, a văzut și o piatră în ușă de care toți cei ce intrau și ieșeau se loveau [sigur este intrare, nu ușă, și probabil din zid a căzut o piatră destul de mare pentru a te împiedeca de ea]. Însă unul dintre cei ce intrară mai pe urmă o ridică și o puse la o parte. Și întorcîndu-se Esop la stăpînul său, îi spuse:

- De vrei, stăpîne, să te scalzi, poți merge, căci numai un om am văzut la scăldătoare.≫

Pentru omul secolului nostru cred că nu mai este necesară continuarea.
Fragmentul de mai sus l-am copiat dintr-o culegere îngrijită de Mihail Sadoveanu, numită Alexandria.Esopia,  Biblioteca pentru toți, 1960, editura de stat pentru literatură și artă, pag.130, ediția este și revăzută.

Notele între paranteze drepte îmi aparțin.
Dar pentru că nimic nu este mai perfect decât întregul, esopian scris, scriu și încheierea:


≪Apoi mergînd Xantos și văzînd mulțimea ce se scălda, a zis:
- Dar ce-i asta, Esoape, au n-ai zis că numai un om ai văzut la scăldătoare?
- Cu adevărat, stăpîne, că numai un om am văzut - răspunse Esop - căci piatra aceasta (și o arată cu mîna) în ușă am găsit-o și toți cei ce intrau și ieșeau se loveau de dînsa. Iar mai la urmă a intrat unul care, înainte de a se fi lovit de ea, a ridicat-o și a dat-o la o parte. Drept aceea numai pe acela unul am zis că l-am văzut, om socotindu-l pe el mai mult decît pe ceilalți.

Atunci Xantos a zis:
- Nimica nu e greu lui Esop spre a le îndrepta.≫