miercuri, 26 noiembrie 2014

Cicero - De divinatione


Blvd. Mihai Viteazul, Mecanica, vis-a-vis de Academia Română - filiala Timișoara
... reîncep jocurile, te scoală și umblă...

XXVI. Dar de ce m-oi fi ocupînd eu de greci? Nu știu cum, parcă întîmplările noastre au mai mult farmec.

Toți istoricii, precum Fabius, Gellius și mai recent Coelius, s-au referit la ele. Pe cînd se celebrau pentru prima dată jocurile votive* , în timpul războiului latin**, cetatea a fost chemată pe neașteptate la arme. Fiindcă jocurile fuseseră întrerupte, s-a hotărît reluarea lor. Înainte ca ele să reînceapă, cînd publicul deja se așezase, prin tot circul a fost purtat un sclav cu gîtul în furcă, și bătut cu vergile.

Mai apoi unui țăran i-a apărut în vis cineva, spunîndu-i că nu i-a plăcut cum au fost inaugurate jocurile și i-a poruncit să anunțe asta senatului. Țăranul n-a îndrăznit s-o facă. A avut din nou parte de același vis și de avertismentul aceleași persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar nici de astă dată țăranul n-a îndrăznit. Și imediat i-a murit fiul.

Avertismentul s-a repetat a treia oară. După ce și el a paralizat, a povestit totul prietenilor și, la sfatul lor, a fost purtat pe targă pînă în clădirea senatului. După ce a povestit senatorilor visul, s-a întors acasă teafăr, pe propriile picioare. Dar cum se povestește, senatul a recunoscut importanța visului și jocurile au fost încă o dată reluate.
***


Cu mintea mea de acum, citesc acest capitol ca fiind unul moralizator. Cicero se ferește să ne spună cine este acel cineva din visul țăranului -de parcă asta pentru noi acum ar conta. Această fereală ascunde însăși frica țăranului de a nu divulga divinația.

Țăranul consimte în final să-și de-a drumul vorbei -sindromul Casandra, crezând că nu va fi crezut. Efectul este invers. Ba chiar Senatul Roman (prin forța sa SPQR) reia jocurile votive.

Cetățeanul, ocupant al cetății, trebuie să vină în față și să-și spună durerea. Locul lui este în Forumul Roman (agora grecească), locul unde se strâng toate impozitele și dările. Locul unde se judecă și locul unde se discută politică.

Mai târziu în Evanghelia lui Ioan se spune că:


„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.”
http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5

Cu mintea mea de acum încă mai caut morala. Cicero a murit la un an după Caesar, în 43 î.e.n. (Î.H.).
De ce m-am dus la vot?
Să-mi exprim voința.
De ce am refuzat să nu mă duc la vot?
Pentru că nu cred în minuni.

De aici începem să avem răbdare.
Fotografia de mai sus, este a unui duh, pe care aburii unui canal l-au eliberat.
Priviți cum în răbdarea mea fac fotografii între mașinile care trec din stânga și din dreapta, pentru a prinde odată un fum frumos, vertical.



Atunci a venit duhul. Vă urez vise plăcute!

___________________________________________
* Jocurile votive (ludi votivi) erau organizate ocazional, după campanii militare de lungă durată, încheiate cu succes; erau celebrate în Circus Maximus, în semn de recunoștință față de zei, și se deosebeau de Ludi Magni, serbări anuale închinate lui Jupiter, între  4-19 septembrie.
** Războiul latin (bellum Latinum) a fost cel purtat de romani cu latinii,... 340-385 a. Chr., ...
*** Marcus Tullius Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.75

notele aparțin volumului de mai sus ***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc