Siajul plecării

Spre Aegina, din Pireas

Nimic permanent, totul în schimbare, plecarea.
Fâțâiala călătorilor în așteptarea feribotului. Și eu am venit mai devreme.
Am trecut de la o dană la alta privind pe cei care soseau, sau pe cei care plecau.
Cine-i mai puternic? Cel ce pleacă sau cel ce vine?!
Întrebarea asta mă obsedează și o repet de fiecare dată când privesc avioanele, când privesc zborul, în general.

Acum pe mare, suflat de vânt în pupa privind portul. Mă simt bine. Cunoașterea este în fața mea, necunoscutul, noul, dorința de-a vedea mai mult și nu în final, visul.

Ulise se întoarce la Ithaca. Viteazul și înțeleptul Ulise se cam cacă pe el de frică și Athina îl transformă-ntr-un bătrân, ca să poată spiona mai bine cele ce se petrec în micul lui palat.

Un vechi amic îmi povestea la o beție că atunci când vine acasă, dă telefon din gară sau din aeroport, acasă bineînțeles. Vrea să n-aibă nici o surpriză.