Pentru a înțelege acțiunea cer ca spectacolul să înceapă cu recitarea unei poezii, în fapt piesa este dedicată autorului acestei poezii.
cine naiba mai e și Tom Jones ăsta?
de Charles Bukowski
de vreo două săptămâni
eram încurcat cu o puștoaică
de 24 de ani în New York -
asta se-ntîmpla
în timpul grevei gunoierilor,
și într-o seară stabila mea,
gagica mea clară, o femeie
de 34 de ani,
a intrat peste noi, zicînd
„vreau să-mi cunosc rivala”.
cînd a văzut-o, i-a spus
„o, ce pizdulice drăguță ești tu”
și pe-urmă au început
să se zgîrie -
țipete de pisici sălbatice,
gemete, sînge și pișat...
eram în chiloți și beat.
am încercat să le opresc,
am căzut, mi-am julit un genunchi. au luat-o pe scări,
s-au rostogolit în stradă.
au apărut patrulele de poliție,
un elicopter se-nvîrtea pe deasupra.
stăteam în baie și mă
priveam în oglindă.
rareori ți se-ntîmplă
la 55 de ani lucruri
atît de minunate.
era mai tare decît Revoltele
din Watts
stabila mea, aia de 34,
s-a-ntors în casă.
era pișată toată,
hainele rupte,
cu doi polițai după ea
care voiau să știe de ce.
mi-am aranjat chiloții
și-am încercat să le explic. *
Gong!
 |
| Noapte. De undeva se aud valuri izbind țărmul stâncos. |
În spatele scenei este acest tapet (banner).
Un bărbat de aproximativ patruzeci de ani traversează apoi scena prin fața acestui tapet și se așează pe un șezlong, dă drumul la muzică și ascultă cu volumul redus, sex bomb de Tom Jones
(http://youtu.be/l1AiypRfTfc, pentru cei curioși de video).
Bărbatul gesticulează, parcă ar ține o femeie deasupra lui. O pipăie.
La un moment dat se aud niște lătrături. După felul lor, câinele ar fi de-o rasă mică, și flocos.
Bărbatul: - Iar își plimbă mititica câinele, să mă ridic să scriu o poezie în onoarea ei. Să mă întorc.
Scoate un caiet și un creion de sub șezlong.
B: Spre miezul nopții,
Cățeaua latră disperată.
Afară se aude un alt lătrat, al unui câine de talie mijlocie, și flocos.
B: Suntem iarna-n călduri.
Am ieșit afară deodată;
Ambii câini latră ușor.
B: Na, acum ce dracu mai scriu, că mă tulbură lătratul câinilor. O văd prin gard cum trece prin dreptul porții mele. Ce pas... Știu următoarele versuri:
Și-o pizdulice-și plimba...
Potaia pișată.
B: Mă scol să mă duc la gard. Să mă uit prin gard.
Bărbatul vine aproape în fața scenei. Face semn cu mâna.
B: Nu mă vede. Am să ies în fața porții. Dar stai să leg câinele meu.
B: Drăguțo, cum se face că-ți plimbi câinele în fiecare seară (ce dracu că-i noapte de-a binelea) prin fața porții mele.
Pe scenă intră o tânără, se aude un lătrat subțire, mai înfocat.
Tânăra: Stai să-mi leg câinele de pom, că n-am auzit ce-ați spus.
T: (apropiindu-se prin fața scenei) Da.
B: (Ce drăguță este roșcata asta) Nu ți-e frică la ora asta să-ți plimbi câinele pe strada asta întunecată.
T: Nu, învăț, n-am timp altcândva.
B: Pentru ce înveți?
T: Pentru bacalaureat, îl am peste câteva săptămâni.
B: Oooo, da, merită atunci. Nu vrei să intri și să stai pe șezlong să te uiți la priveliștea asta minunată?!
T: Ce facem cu câinii?!
B: Îi lăsăm și pe ei să se uite...
T: Al meu este mascul și a ta este cățea, dacă fac ceva...
B: Numai să poată al tău să se urce, că neagra mea-i din lup și collie, un fel de border collie. O să-i băgăm în grădină.
T: Bine, să nu pățească micul meu alb ceva.
B: Nu-ți fă nici o problemă, sigur câinele tău nu va păți nimic.
Fiecare se duce într-o parte a scenei, se aud lătrături amestecate, apoi din ce în ce mai puțin.
B: (întorcându-se spre fată) Ia te rog loc pe șezlong, am să-ți aduc o băutură rece, este foarte cald. O noapte fierbinte cum scrie poetul.
Bărbatul dispare. Fata vede caietul și îl răsfoiește. Când apare bărbatul, îl aruncă undeva în spate.
B: Să bem pentru noaptea asta minunată. Muzică?
T: Ce este în pahar?
B: Cola, cu ceva gheață, cu ceva tare...bun.
Tânăra gustă.
T: Este bun!
B: Uite, așa se bea...
Și bărbatul își trece mâna ținând paharul, pe sub mâna ei, încolăcind-o.
B: Bruderschaft se numește stilul.
Ce bine miroși.
Deodată se aud câinii lătrând, puternic. Ea sare arsă, varsă o parte din băutură.
Bărbatul o liniștește cu vorba.
B: Mă duc eu să văd... ajunge în cealaltă parte a scenei, înjură printre dinți câinii, aceștia speriați tac brusc.
T: S-a-ntâmplat ceva cu câinele meu?
B: Nimic, totul este în ordine...
T: De unde este poza asta?!
B: De la Pirgos, din Peloponez...
T: N-am auzit de țara asta, este departe?
B: (apropiindu-se de ea, tânăra fiind cu spatele la el) Aș putea să ți-o arăt... (îi privește zulufii de pe ceafă. Este mai aproape de ea.)
Tânăra se-ntoarce brusc și privește ochii bărbatului ce sunt foarte aproape de nasul ei.
T: (încet) Aș vrea...
Se aud câinii din nou, parcă lătratul ascuțit este mai reliefat sonor.
T: Ah! (se scoală repede și fuge spre grădină, spre cealaltă parte a scenei)
Tânăra dispare câteva momente.
B: Când tai mărul și dai de sâmburi, aceștia stau atât de bine în colivia lor, de parcă ar fi centrul universului și totuși gustul lor este atât de diferit de pulpă.
Dorința mea care ar fi? Să gust sâmburii?
Apare tânăra în pași grăbiți.
T: Trebuie să plec, este târziu și câinii nu se înțeleg.
B: Mai stai, am să-ți povestesc despre Turn, despre cel ce stă și privește.
T: (mirată puțin) Bine, câteva minute, și stau aici în picioare.
B: (se apropie de tapet trecând prin fața ei) Uite, termină băutura în timp ce eu îți voi povesti.
Tânăra stă drept cu paharul în mână. Bărbatul arată ceva pe imaginea imensă.
B: Uite, aici în noapte, nu se vede, în spate de tot, este un turn -numai ziua se vede. L-au construit francii acum vreo opt sute de ani. Și turnul ăsta a văzut atâtea valuri în viața lui că se plictisea de moarte. Frații lui, împânziți prin toată țara au fost dărâmați, unul chiar a ajuns pe Acropole, altul care mai trăiește și este undeva în partea cealaltă spre Marea Egee, de unde veghează asupra unui mare templu dedicat zeiței Artemis Vavronas.
Tânăra veni mai aproape și se așeză pe șezlong. Tăcea și privea cum bărbatul din fața ei gesticula.
B: Ei bine la un moment dat se ivi un val cu creste verzi, pe care algele, asemeni unor benzi de celuloid se învârteau și străluceau. Dar valul acesta nu se apropia de țărm și doar așa, prin creasta lui verde-strălucitoare, sălta distant și mândru. Asta până când o barcă cu motor l-a tăiat și pletele lui verzi și blege au ajuns la mal. Tinerețea nu ține o veșnicie; a conchis Turnul.
Tânăra se ridică și se apropie de bărbat.
Atunci, parcă mai rău ca niciodată, au început câini să latre din nou.
Fata a fugit din nou și după câteva clipe s-a întors speriată.
T: Vino, cățeaua ta îmi călărește pudelul.
B: Asta pentru că vrea să-i arate cum se procedează, dar el nu poate din cauza staturii, alți câini nu mai pot din cauza vârstei.
T: Te rog...
Scena rămâne goală un minut. Se aude sex bomb cu valuri ce izbesc cu tărie un mal stâncos.
B: (mergând agale spre centrul scenei)
Spre miezul nopții disperat
Cățeaua mea latră ciudat.
Suntem vara-n-călduri.
Și-am ieșit afară deodată;
Și-o pizdulice-și plimba frumos...
Potaia pișată.
Mai urma doar următoarea.
Cortina!
* Charles Bukowski, dragostea e un cîine venit din iad, Polirom 2007, trad. Dan Sociu, pag.124-126.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc