 |
| O fotografie din Grecia, mainland Marathonas |
Un statut al bătrânilor ar începe cam așa: „în primul rând ne-am săturat de toate, în al doilea mai vrem...”
Firesc ar fi să ne săturăm. Odată încheiat un ciclu, floarea se taie pentru femei tinere și frumoase, fructul se culege pentru copii, arborele se taie pentru o mobilă de bucătărie de bună calitate, mașina se casează pentru alte mai noi și tot așa. Pentru cei bătrâni o eutanasiere scurtă ar fi binevenită, dar fără să știe ei. Uneori visez noaptea că nu mă mai trezesc și visul plutește asemenea unei raze de lumină a unui soare proaspăt răsărit peste o infinitate de boabe de rouă, prin ele se vede toată lumea.
Nu ne săturăm de viață, dacă ea poate fi trăită îi dăm înainte, ceilalți, căzuți în fotolii rulante, în paturi rotitoare, în vizite zilnice pentru tratamente ambulatorii abia își târșâie papucii. Nu iubim mai mult decât ziua de mâine, dar să vină fără răsuflări grele, metehne, împiedicări și dureri la pișare. Iubim o masă plină din care să mâncăm puțin, să ciugulim din toate, să bem în final un pahar de vin.
O filosofie atât de simplă pe care Epicur, bolnav fiind toată viața, a ridicat-o la rang de hedonism regal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc