“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 7 iulie 2014
Verde de alun
În spate este alunul.
Este atât de verde, că și păsările care trec prin el devin verzi.
Aerul este verde.
Alunele sunt verzi, încă.
Când verdele se retrage apare maroul, semn că se întâmplă ceva.
Elasticul ca metafizică dispare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
parcă-i simt mirosul, iar gustul e deja născut...
RăspundețiȘtergereAi îndoit o creangă de alun?
RăspundețiȘtergereCând eram mic și pescuiam pe Olt, aveam undițe din alun.