Rutul este asemenea unei parcări exacte

Nimphomaniac min.27

Una din teoriile ce speculează poziția bipedă a omului se referă la faptul că femeile au un ciclu asemeni lunii de pe cer. Alte teorii se referă strict la dorință, la cea sexuală, la faptul că se-ntâmplă atât de des, coitul, că musai duce la creșterea inteligenței. Ca un ultimatum sportiv, o statistică scrie că toate echipele de fotbal ce-au interzis relațiile sexuale ale jucătorilor respectivi în timpul Campionatului de Fotbal din Brazilia - 2014, au plecat acasă după faza grupelor (play-off).

Ce se-ntâmplă atunci când parchezi perfect, ar fi o întrebare dată mașinii, nu omului. Ce se-ntâmplă atunci când o faci perfect ar fi o întrebare pusă organelor genitale și nu creierului. Asta pentru că de la o vârstă, uneori chiar apropiată de adolescență -clar în anumite cazuri la început, dorința-voința-putința fac un mare scandal la futut.

În filmul lui Lars von Trier, Nimphomaniac, m-am așteptat la un mare scandal. A fost numai cel mediatic, filmul este pătruns de o mare liniște. Liniștea mi-a amintit repede de Codul lui Da Vinci, și-atunci am realizat ca avem de-a face cu Codul sexual în viziunea Da Vinci, cu conotații homosexuale, evident.

Unei femei ce se tăvălește pe jos, uneori în tăcere, alteori în țipete, Evul-Mediu i-a rezervat o exorcizare, isteria se termina deseori pe rug. Lars von Trier a făcut un film, o crisalidă cinematografică a unei femei care -curvă fiind, poate să pută de deșteaptă asemeni unei My Fair Lady, căci experiența sa sexuală trăznea în filozofie asemenea fulgerul în pădurea cu brazi. Sigur mâine voi urca o traseistă obosită de după pod în mașină și pentru cincizeci de lei -o muie scurtă ca tarif, voi asculta o poveste personală despre felul în care unchiul a violat-o-ntr-o livadă.

Nimphomaniac nu m-a încărcat deloc, am așteptat să văd acest film în felul în care un stenograf îmi explică semnele... și semnele n-au venit deloc. O varză tocată din care putem extrage nuanțe de culori, adevărat, uneori plăcute. Și culorile sado-mado pot fi plăcute pentru mulți; purpuriu, violaceu...

Sigur am scris prea puțin despre acest film de patru ore (cam așa) în două serii. Ceea ce vreau să scriu că filmul putea fi interzis de cele ce se temeau de pulă. Putea fi interzis și de cei ce se temeau de pizdă. Și n-a fost interzis pentru că de fapt noi de temem de noi.

Fiți atenți, aia era curvă pentru că o mânca, dacă era atât de deșteaptă cum o dă filmul, cum de dracu ajunge în final așa prost? Asta pentru că avem de vizionat un film și-o parcare.