 |
| Cartea: Alan Silitoe - Singurătatea alergătorului de cursă lungă |
Ne trezim dimineața și în urma igienei corpolare citim.
Este ora dată înainte în care reușim să ne regăsim.
Durează atât de puțin.
Sunt importante ideile care survin.
Sunt la fel de vii imaginile care revin.
Ale unei alte zile trecute, sau, poate mult mai important, ale unei nopți petrecute.
Despre celelalte ore, mai târziu.
Draga ulyse, ma gindesc sa-ti ascuti simturile pentru ce va urma. Povestea cinefilului si a irinei cea de matase. Zice ca ea tot impletea si impletea cit el mesteca o punga de pufuleti cu ciocolata in sala elvira.
RăspundețiȘtergereCelulita, dovada ca n-a alergat prea mult!
RăspundețiȘtergereOho, am ajuns la punctul culminant. Aurora boreala finlandeza ii da intilnire lui eternal sunshine....la serata animata. Totusi, el, soarele, nu-i suride deloc, putea si el sa zica ceva de genul: eo, si eu astept cu nerabdare sa ne intilnim cu totii, aurora cu soarele si cu febletile noastre.
RăspundețiȘtergereAltfel, tu ce mai faci? N-ai nicio feblete?
A câta oară auzi exclamarea asta:
RăspundețiȘtergereEști o proastă?!
Cu cine te certi?!
RăspundețiȘtergereIspititoare făptură, să fie atinsă ca pe reliefuri de literă şi noaptea scrisă în trup.
RăspundețiȘtergerePăstrătoare a amintirilor tale.
Conjugal scris!
RăspundețiȘtergere