Printre acești tovarăși ai mei, mă aflu și eu.
Am fost pregătiți, uscați, pentru marea călătorie,
pentru vremea așteptată mereu,
pentru marea feerie,
din Țara de Foc.
Eu arăt bine, sunt chiar împlinit;
Vârsta mi se poate citi dintr-un clipit.
Crăpăturile îmi desemnează uscăciunea,
Cea mai mare calitate a celor ce vor trece prin foc.
Copiii mei vin cu mine,
Sunt lipiți și de tine.
Sunt din același copac,
Toți mergem pe-un colac.
Fiul cel mare, nedespărțit de mine,
Vine și el, visează și el,
la Țara de Foc. Când vom fi toți un tăciune.
Un tăciune s'un cărbune, ia Scorchfield de ne mai spune
RăspundețiȘtergeredespre Tara focului unde se duc cei ce vor arde, dintre care unii devin cărbuni stinşi ce nu vor mai da niciodată flacără.
Focul purifică, reînvie.
Păcat că dispar cercurile.
RăspundețiȘtergere