Aprilie european

Floarea cireșului meu

Thomas Mann
≪
- Iar eu constat că sînteți rusofil, probabil din simpatie pentru cezaro-papism.
- Domnul meu, democrația are mult mai mult de așteptat de la Kremlin decît de la Hofburg, și aceasta este o rușine pentru patria lui Luther și Gutenberg...
- De altfel, ceea ce spuneți este o prostie. Dar și o prostie poate fi o unealtă a fatalității...
- Ah, mai lăsați-mă cu fatalitatea dumneavoastră !  Rațiunii umane nu-i trebuie decît să vrea să fie mai tare decît fatalitatea, și este !
- Nimeni nu dorește vreodată altceva decît destinul care-i este hărăzit. Europa capitalistă și-l dorește pe al său.
- Atunci cînd nu-l urăști îndeajuns, începi să crezi că războiul se apropie.
- Din punct de vedere logic, antipatia dumitale față de război este incoerentă, atîta timp cît n-o faci să pornească din însăși esența statului.
- Statul național este principiul acestei lumi, pe care aveți s-o dați naibii. Dar faceți ca națiunile să fie libere și egale, apărați-le pe cele mici și slabe de asuprire, faceți dreptate, creați frontiere naționale...
- Da, frontiera de la Brenner, știu. Desființarea Austriei. Dacă măcar aș putea afla cum înțelegeți s-o lichidați fără război...
- Dar eu aș vrea să aflu dacă, de fapt, am condamnat vreodată războaiele naționale.
- Așadar, am auzit bine...
 ≫

Thomas Mann, Muntele vrăjit, Rao, 1994, pag.456-457.