“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 27 aprilie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumoasă poezie ...
RăspundețiȘtergerePoezia focului de tabără nu ar fi fără poezia nopţii şi fără poezia nopţii în tabără.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, mulțumesc... :)
RăspundețiȘtergereDoamnă profesoară,
RăspundețiȘtergereorganizăm tabere cu focuri de artificii... până la lună...
:)
... Atunci nu sunteţi doar organizator de tabere, ci şi poet! :)
RăspundețiȘtergereEu foarte puțin, avem prieteni, profesioniști, aici la Herneacova... la cai și alte cele! :)
RăspundețiȘtergereParcă arde şi luceşte în cer.
RăspundețiȘtergereLasă urme poezia asta, urme luminoase.
RăspundețiȘtergere