Trei ore ale disperării

Cartea: Alan Silitoe - Singurătatea alergătorului de cursă lungă

Prima: cea a trezirii, a ieșirii din amnezia nocturnă, a uitării vieții petrecute pe alte planete. Celor norocoși li se relevă un vis, o formă ce înconjoară realul amintirii trecute. Îmi este greu să declar că timpul trecut într-o noapte este mai mult, sau mai puțin decât al unei zile. Depinde de ziua trecută. Depinde de ziua uitată.

Ne trezim dimineața și în urma igienei corpolare citim.

Este ora dată înainte în care reușim să ne regăsim.
Durează atât de puțin.
Sunt importante ideile care survin.
Sunt la fel de vii imaginile care revin.
Ale unei alte zile trecute, sau, poate mult mai important, ale unei nopți petrecute.

Despre celelalte ore, mai târziu.