 |
| Râul Timiș în dreptul podului (la stânga - nu se vede) de la Șag |
O linie dreaptă n-ar putea descrie niciodată orizontala unui lac, a unei întinderi acvatice.
Aici ne încurcăm cu tensiunea superficială a lichidului.
Depărtându-ne la câțiva milimetri vom vedea cum aburul a ceea ce percepeam mai devreme lichid, perfecționează orizontala, linia dreaptă, orizontul.
Unde ne aflăm?
Suntem în poziția nebunului ce atacă turnul, peste care un cal poate da șah!
Suntem în poziția voalării ideii, mai departe fumul -ce se transformă în nori, va fi urmărit doar de cei cu foarte multă răbdare.
Ştiam eu că nu orice taie face orizont.
RăspundețiȘtergereDoar aburii Camelia, doar ei au acest drept.
RăspundețiȘtergereŞi răspunsul e în ochiul negrăbit.
RăspundețiȘtergerePare o lunca foarte frumoasa. As zice ca nu este din aceasta luna. Prea multa verdeata. Si aparent lipsesc pasarile. Ele, ne-ar fi ajutat sa vedem mai bine orizontul. Deci, inseamna ca n-am vazut la fel ca tine, mie mi se pare ca este static, tu trimiti la un dinamism subtil....fumul,....
RăspundețiȘtergereDa. Initial, am crezut ca este prea verde, deci imaginea a fost surprinsa intr-o luna de vara. Lipsesc pasarile, asa am fi vazut mai bine orizontul. Dar, daca plec de la ideea preconceputa ca tu ai dreptate si peisajul a fost fotografiat intr-o dimineata rece de toamna atunci automat percep verdele apei din planul indepartat ca fiind foarte rece. Asa se intimpla si cu alte ginduri ale noastre, una vede ochiul constient, una vede ochiul inconstient si diferentele cele mai mari apar din selectarea patternului mental pentru comparatie.
RăspundețiȘtergereDeci, am vazut ca nu mai vorbesti cu mine. Nasol.
RăspundețiȘtergereZice ca salveaza ce scriu , iar apoi dispar. Nasol.nasol.
RăspundețiȘtergereBine. Pare sa fii virusat cu virusul nisipului.
RăspundețiȘtergereCasiopeea zice:
RăspundețiȘtergereN-am nici o vină stelară pentru faptul că multe comentarii intră la spam. Eu le înalț mai apoi pe bolta cerească fără nici un efort.
Camelia
RăspundețiȘtergereVoi prezenta încă una.
Da, da, dintr-o data s-a activat ....spamul. Mersi pentru sugestia de nume. Aproape mi se epuizasera resursele....uite, daca ma intrebi pe mine cu privire la tablourile-peisaje iti zic ca : mi se pare - este o traire a mea, nu stiu dac-o mai au si altii- ca asezarea liniara a unor copaci, cu aspectul predominant fuziform, pe verticala sau usor oblic creaza acea stare de asezare a privitorului in tablou, drumul acela incepe pentru el, etc, etc daca asezi copacii pe orizontala iti accentueaza senzatia de privutor, paralel cu....etc deci, prima fotografie mi se pare mai interesanta pentru ca imi creaza mai mult senzatia de participare. A doua mi se pare neinteresanta....cit priveste abundenta de verde mereu m-am intrebat ce culori trebuie sa puna un pictor....nu stiu daca ai vazut tablouri de inceput de sec 19 unde predomina verdele pentru ca era acea perioada naturalista, etc, etc...par interesante si nu, verdele este rece si nu te transforma in membru picturii...etc
RăspundețiȘtergereReferitor la dansul si cintecele sacre: grecii antici au inventat atit muze. Dar templele erau altceva. Invocarea divinitatii prin cintec a fost inlocuita in crestinism cu rugaciunea. A te ruga...isi pierde din intelesuri in contemporaneitate cind ni se cere sa facem totul singuri. Robotul sau calculatorul - ne scutesc partial de aceasta activitate. Totusi, la restriste fizica sau psihologica----ne rugam sa gasim calea salvatoare.
RăspundețiȘtergereScorchfield, chiar îmi dorisem încă una din ipostaze, cea în care tocmai m-am afundat, dilatându-mi, plutitor, pupila ochiului privitor.
RăspundețiȘtergeremama Casiopeea:
RăspundețiȘtergereRoagă-te, neputința să fie luată de altcineva, de altceva. De fapt, este atât de simplu.
Este simplu să privești și să nu vezi nimic. În mijlocul râului, se înalță la fel ca aburii; spiritul râului (la cea de-a doua reprezentare). Să ți-l desenez?
Dacă n-ai trecut testul Ishihara este de înțeles!
Camelia
RăspundețiȘtergereVor mai veni!