Prinderea

Akropolis, Athina, 2012

Toate lucrurile cad. Căderile asemeni înălțărilor, au loc în mijlocul gravitației.
Dar cel ce prinde, ce susține, ce suportă? în mijlocul cui este?
Nu tot timpul, dar în majoritatea cazurilor, suportul este în umbră.
Spațiul cuprins între coloanele luminoase și cele din umbră, se numește pteroma, este vorba de trecere. Înainte de sau după de, înainte de acțiune, de dinamică, sau după. Am putea vedea oscilația, pendulul - cum l-am sărbătorit pe Foucault zilele trecute?

O clipă m-am gândit că anticii greci, la fel ca cei contemporani, au nevoie de un loc -neutru, unde să ardă tot, să distrugă fără determinare ceea ce înseamnă totul, dar înșelător; nu este întregul.
Avem capacitatea de a susține fără a ne autodistruge. Cerul lui Atlas, transmis lui Herakles a ținut doar de umărul lăsat gol. Astfel că la rugămintea lui Herakles, ca Atlas să-i așeze blana pe umărul dezgolit, cerul s-a mutat din nou la locul lui.

Ce susținem?
Ce vrem de la susținerea noastră?
Credem cu adevărat în emoția care ne duce la protest?
Avem nevoie de susținerea altora la susținerea noastră?
În spate, ca martor, este macaraua!