“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
duminică, 1 septembrie 2013
Amintiri
≪Julius de Baraglioul (viconte), în biografia lui Juste-Agénor, Lafcadio citi: „Ministru la București în 1873”. Ce însemnau aceste cuvinte simple, de-l făceau să-i bată atît de tare inima?≫
André Gide, Pivnițele Vaticanului, Rao, 1997, pag.61
Doamnă M Pe când Dan Brown scria secretele lui Da Vinci, de fapt vâslea în lumea lui Gide. Cine citește în paralel ambele, își dă seama de recuzita de mâna a doua a contemporanului. Avem un ministru sau prim-ministru asemănător.
exact :)
RăspundețiȘtergereÎnsemnau treceri. Amintiri. Şi orice trece, rămâne.
RăspundețiȘtergereDoamnă M
RăspundețiȘtergerePe când Dan Brown scria secretele lui Da Vinci, de fapt vâslea în lumea lui Gide. Cine citește în paralel ambele, își dă seama de recuzita de mâna a doua a contemporanului. Avem un ministru sau prim-ministru asemănător.
Camelia
RăspundețiȘtergereAm reținut observația.