 |
| Rhamnous 2011, spre mare, spre Egeea |
În lumea asta lată, există o sumedenie de târâtoare, pe care un șarpe imens le înghite zilnic cu tonele. Oricât ar dori, nu poate să le dea gata. În lungul său periplu pantagruelic, lasă urme asemeni unor drumuri și cei ce scapă, apar în urma lui în chip de învingători. Ori aceștia din urmă nu mai fac parte din lumea târâtoarelor. Spaima și fuga le-au dat înălțime. Aceștia fac parte din lumea umblătoare.
Mai trece un pic, și după ce dragonul face ordine, vor deveni zburătoare.
Câteodată nu e frica un scut puternic când eşti conştient de fragilitatea mijloacelor? Întreb. Asta despre scopuri şi precaritatea sau inadecvarea mijloacelor în vederea împlinirii lor, ca să nu ajungi un drumeţ sau un târâtor lamentabil, aşa, ca o amărâtă de moluscă or' un vierme, cu gând însă visare a zborului cuceritor, umblător al văzduhului.
RăspundețiȘtergereE frumos acolo, înspre mare, înspre Egeea, să visezi între pietre.
RăspundețiȘtergereNe așteaptă zborul, că vrem sau nu vrem.
RăspundețiȘtergereAnul acesta am pierdut autobuzul spre Grecia.