Stoa lui Attalos, Athina, 2012 |
Cred că am scris deja prea mult.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Seducţia ca dominare, precum şi alte fleacuri, ar fi zis Pascal.
RăspundețiȘtergereNişte linii se pot privi împreună şi apoi separa prin frânturi.
Ma gindeam sa te invit la festivalul enescian, sa vorbim despre odeonul lui atticus, obiceiurile herulilor si multe altele, dar mi-a trecut asa o idee ....cum ca n-ai accepta, si chiar daca ai accepta este prea tirziu, toate biletele s-au epuizat....
RăspundețiȘtergerelumea ar fi fost circulara atunci ?!
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereFotografia a fost un instantaneu, valoarea ei am recunoscut-o mult mai târziu.
Attalos, alături de Eumenes, sunt oameni necunoscuți multora, reconstrucția omului abia începe.
RăspundețiȘtergeremesmeea cuttita
RăspundețiȘtergereSigur, locurile erau aproape, unul de celălalt, ocolind un loc, dădeai de altul. Rătăcirea era periculoasă. Astăzi nici măcar nu te mai poți rătăci. (Ultima propoziție nu-mi aparține, este a lui Silitoe - un furios)