drumul |
Mai am o sticluță pe care o pup de multe ori până-mi trece, și rupt de oboseală adorm strâmb.
Dimineața mă sună microbuzul și fără să mănânc sau să beau apă fumez câteva țigări în drumul spre oraș. Zece ore pun gresie și faianță, marmură sau travertin, pavez sau acopăr cu țiglă, ce contează ce fac, câștig bine. La întoarcere pun sub braț o balenă de bere, la lumina unei lumânări citesc din Poe.
Apoi mă pun să pup sticla, tăria mă încălzește bine. Trebuie să țină măcar șase ore, căldura, căci toamna se joacă deja cu frunzele. Vă prezint casa:
casa de la margine de drum |
E un adăpost, un refugiu, nu'i ca unul al unei depline protecţii, dar e ceva. Un ceva într-un pustiu, aşa pare. Şi-aşa mă ia cu o tristeţe pentru drumurile tale.
RăspundețiȘtergereCât despre chestia de zici că o pupi, e din trebuinţe termice, să înţeleg? aşa, ca o sursă de cald, că s-a făcut cam frig afară.
In aceasta minunata cabana iti pastrezi sticlele sigilate, pline de absinth si alte arome tari? Camuflaj perfect. Ce alte comori ferite de ochii marini mai ai acolo?
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergerePupatul este de încălzire, așa este.
spre itaca,
RăspundețiȘtergereNumai soarele mă știe.
Miere de albine!
Sper ca mierea nu este virusata si sa trebuiasca sa apelezi la efectul bactericid al absinthului. Cit despre alte tipuri de virusuri sper sa nu ajung sa aflu ca din greseala mi-ai stricat drona /calculatorul cel nou, anterior descrisa. Dezamagirea ar fi prea mare.
RăspundețiȘtergereAltfel, ce mai faci, cum evolueaza mansarda cu baie si decoratiuni travertinice?
A fermentat mustul sau mai ai nuci de cules?
RăspundețiȘtergeresuntem la finisaje.
RăspundețiȘtergere