Ar trebui, sau ar fi necesar să avem o anumită stare pentru a defini chipul.
Undeva trebuie să se rupă ceea ce pare comun, normal, tabloid, sigur, liniar, pentru ca mai apoi să reușim să vedem ceea ce căutăm. Sunt, pentru fiecare, câteva modele de luat în calcul; acelea după care întorci capul pe stradă, cele afișate pe blocuri, cele televizate sau tipărite și totuși chipul nu este acolo, niciodată starea aceea de care pomeneam nu va exploda decât atunci când îți vei aminti chipul.
Nu încercăm să ținem seama de cele ce traversează viețile ca fiind reprezentări amintite, dorim doar să reparăm greșeala unui trecut în care am ezitat, sau poate am fost neatenți în a privi cu adevărat chipul. Astăzi, după îndelungi preparative geometrice, îl putem defini limpede și el -chipul, alcătuiește, ca un drum geometric, toate chipurile întâlnite, astfel că în chipul dorit dispare comunul, normalul, tabloidul, siguranța sau liniaritatea.
Ai terminat casa? Nu ne arati cum a iesit?
RăspundețiȘtergereChipul simţit. Una dintre stările de identitate când îţi aminteşti e frisonul.
RăspundețiȘtergereChipul despre care nu spui ceea ce pari a spune, ci mereu cu totul altceva, şi niciodată complet, pe de-a'ntregul.
Chipul dorit, avatarul vieţii tale, lumina ochilor sufletului tău, drum rotund.
Are gitul prea lung si pesti in par. In rest, pare ok. Inalta si slaba-moarta. Matrita e de vina, prea putin material.
RăspundețiȘtergereinaltimea cerului si acoperisul norilor
RăspundețiȘtergereRăbdare, dacă eu am trebuie că au și alții.
Și Picasso picta femei cu nasul în locul urechilor și cu ochii-n gură, dar rostul era altul. Spre sfârșitul vieții a devenit în sfârșit și sculptor.
Camelia
RăspundețiȘtergereSă tăiem colțurile cercului, să rezolvăm cuadratura, strigau primii pitagoreici. Ei credeau în transmigrația sufletelor, de aici amintirile, dorințele, subtilul.
Da, şi eu cred în transmigraţie.
RăspundețiȘtergereIar tu să ai parte de toate reîntorcerile, căci nu eşti dincolo de orice putinţă de a mai avea unele.
Asta legat de ceea ce spunea o fiinţă într-o altă parte, legat de nişte rezultate care se văd. Acum.
Draga fiinta camelia, englezoaica de la malul marii, nu inteleg de ce ne tachinezi, pe mine si pe scorchfield. Ceva personal sau asa din dragoste, cum spuneai zilele trecute?
RăspundețiȘtergereDe ce englezoaică?
RăspundețiȘtergereŞi nu, pe Scorchfield nu l-aş tachina, cu tot dragul meu de el. Şi nici pe tine, aşa că nu mai zăbovi în gândul ăsta.
Pai draga fiinta camelia te contrazici. Uita-te la ce-ai scris mai sus. Altfel, cum este la mare, cald, antren?
RăspundețiȘtergereColega mea de bancă din stânga, și colega mea de bancă din dreapta:
RăspundețiȘtergereRegula 1.
Numai eu juisez aici.
Regula 2.
Cine juisează fără mine are dreptul să plece.
Regula 3.
Juisarea în grup este permisă.
Regula 4.
În timp ce... celălalt privește, dacă nu...
Regula 5.
Nu vă entuziasmați prea tare, droguri n-avem de vânzare.
Oho, oho....mai pe seara fumul cobori incet pina cuprinse toata valea....era atita liniste. Nicio mitoza, nicio apoptoza. Toate celulele se bucurau de linistea intregului. intreg-liniste-empatie. Asta este, fumul aduce de pe munti....empatie. Doar atit....unii zic ca mirrors neurons ar fi implicati in...empatie si mai putin in invatarea prin imitatie....
RăspundețiȘtergereTrebuie să recunosc și mă repet,
RăspundețiȘtergerenu scriu nimic original, nu plagiez, dar felul meu comportă imitații prin clonări succesive ale celor ce au creat înaintea mea. Sunt un piarist, un ordin.
Scuze, bre ulyse, dar o gura din absinthul ala de asta-vara mai ai de vinzare?
RăspundețiȘtergeremăi măi dragă,
RăspundețiȘtergereBre este cel de lângă tine.
Felul tău cameleonic de înfățișare te dezbracă mai mult decât te ascunde.
Lanțurile de super-market-uri sunt cocoșate de băuturi, care mai de care, alese sau mediocre. Încă mai au „săniuța” și „doi ochi albaștri”, la pet de juma este adevărat.
O gură de ceață ți-ar prinde bine.
La noi ceața s-a lăsat demult.
Prea incriptat pentru mine. Mai ales in dimineata asta. Poate miine sa fiu mai dezmeticita din ceata care m-a cuprins si sa....reanalizez.
RăspundețiȘtergereVoiam să comentez ceva despre numărul mic al chipurilor care mi-au dat frisoane de-a lungul vieții, dar citind discuția de mai sus mi-am dat seama că aș fi off-topic.
RăspundețiȘtergereLotus
RăspundețiȘtergereOff-topic este discuția de mai sus de tine. Tu continuă...
Scorchfield, eu care "colegă" aş fi? cea din stânga sau cea din dreapta? Pot alege să fiu cea din dreapta ta? Mereu aleg partea asta, cea a statului în dreapta, a fost mereu o dorinţă pe care nu am putut să o constrâng la capitulare.
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereTe rog, fii atunci colega mea din față!
Nasol. Din fata poate fi scut sau....aici ma abtin, ca sa nu ma inscriu in preocuparile zilnice ale comentatorilor cu tilc, care trimit la reproducerea....pinzelor, fireste
RăspundețiȘtergereScorchfield, nici că aş putea rezista unei asemenea rugăminţi. Cu adevărat ştii cum să fii convingător, ăsta ţi-ar fi unul dintre rosturi. Până trece perioada de teze.
RăspundețiȘtergereTahion
RăspundețiȘtergereTahos
Ajunge înainte de a pleca!
Uite o ipostază ipotetică (la) în care începi să visezi cu ochii deschişi în largul infinitului.
RăspundețiȘtergere