Există o arhivă, o descriere chiar, a celei mai aprige dorințe; sexul.
Toate romanele de la Boccacio, la Dumas, sau Tolstoi încoace pălesc în fața imaginilor. O imagine: mai mult de o mie de cuvinte, spunea cineva.
Între toate, poate separat, unele reușesc să triumfe în fața trecutului, în fața a ceea se bănuia a fi fals și este adevărat sau invers a ceea ce este adevărat și este fals -asta referitor la castitatea preoților catolici, ca mențiune strictă de facto. Dar acesta-i un exemplu și nu asta ne interesează, mai degrabă duplicitatea cu care mental privim o asemenea imagine: normal.
Atunci ce se întâmplă când privim spânzurații lui Goya sau cei patru cavaleri ai Apocalipsei ai lui Dürer: normal? Da, normal. Nu-i normal. Sexul dispare.
Apar reflexii luminoase datorate iluminări artificiale din sala de expoziție.
deci, cit dureaza expozitia? ce exponate sunt? as trage si eu o fuga daca eternel sunshine ar fi de acord sa vina cu mine ca sa-l revedem pe durer si sa te cunoastem pe tine.
RăspundețiȘtergerecoincidente,cam multe....
altfel, ce mai faci?
J welcome, dă de știre. 1 septembrie 2013 ultima zi. În rest, la etaj este o expoziție impresionantă Corneliu Baba -devenită permanentă (deocamdată).
RăspundețiȘtergerebine, dar ce exponate de durer sunt?
RăspundețiȘtergeredin pacate,nu ajung din mai multe motive.
RăspundețiȘtergereașa este, mâine este 1 septembrie.
RăspundețiȘtergereFelul în care tratează creştinismul ideea de sex în raport cu castitatea mi s-a părut totdeauna suspect. Ca să oficiezi Sfintele Taine, trebuie să fii cast- există aşa ceva ? - sau afundat în sex până la gât şi cu burta plină de carnea unor făpturi nevinovate ?
RăspundețiȘtergereȘerban
RăspundețiȘtergereO instituție -la fel cum este religia, se devorează singură. Dacă nimeni nu observă asta, devorarea continuă și în exterior, sunt surprinși grupuri de oameni nevinovați, vin războaie în numele acestei religii, jocul nu se termină niciodată.