Într-un galben descris doar de soare, pisica neagră avea ochii pe care Jackson Pollock i-a plimbat orizontal în suprafața pe care a numit-o No 5.
Nu există în acest tablou -în afară de certitudinea că Pollock a umblat de-a dreptul pe el, doar galbenul. Alți văd roșul, sau negrul. Eu m-am oprit l-a galben, dar pisica era neagră.
Ceea ce nu știm, nu bănuim, este că galbenul este No 5 și dacă greșesc trebuie neapărat să o întrebați pe Coco Chanel. Galbenul inspiră și expiră simultan, este o punte pe care doar simțurile au voie să o treacă. Galbenul nu se admiră. Galbenul nu se încadrează. Galbenul, fiind galben, este gelos și de aceea doar urmărește -asemeni ochilor pisicii negre.
Ce vede pisica, Pollock a rezolvat repede.
Ce vedem noi la Pollock, ar fi cam ce vede pisica la noi.
 |
| http://surfacefragments.blogspot.ro/2012_02_01_archive.html |
Da, este o incercare de aproximare a mintii cu ajutorul fractalilor. Metoda asta incercau s-o aplice si la variuabilitatea frecventei cardiace. Rezulrate nesemnificative, din cite stiu eu.
RăspundețiȘtergereEste un joc de culori bine definite, ne este ușor să vedem simpla pisică neagră, după cum ne e ușor să percepem forța - soarele care fură prim-planul. Tot ușor se vede și poșta, o cutie-monolit, roșie. Deasupra ei, o etichetă a lucrurilor pe care tocmai le-am revizuit, catalogat și arhivat.
RăspundețiȘtergereVrusei galben, îmi dăduşi pisici, pe cea de-a cincea, şi nici măcar pe vreun acoperiş fierbinte, aşa, ca să simţi cu ardoare toridă tulburarea trupului încins de soare, culoarea căreia Coco Chanel i-a stăpânit vraja, punând-o într-un flacon pentru o zi de 5.
RăspundețiȘtergereDacă aş fi întrebat-o despre, aşa mi-ar fi zis.
Dacă l-aş întreba pe domnul care suceşte şi răsuceşte priviri cu ochii mijiţi, din ce în ce mai micşorată fanta, în cea numită de el no.5 cred că mi-ar spune ceva despre patternul geometric, fractalul, fractalul, pattern nesfârşit.
Ce am văzut eu, cu ochi îndemânatic? ceva ce pare, şi apoi este.
Incearca sa fragmentezi tabloul pe orizontala, deasupra de pisica. Ce este deasupra este dizarmonic, ce este in partea inferioara este armonic. Deci, este o fragmentare dar nu o fractalizare. Cam asta este...camelia, englezoaica nisipurilor fierbinti, este matematiciana sau scriitoare rococo?
RăspundețiȘtergereŞi eu te iubesc, scumpo.
RăspundețiȘtergereAstrocitul vesel, fotonul entropic si teoria culorilor kandinskiana spun ca desi pisica se mai incurca in balcoane si nimereste la nr 5 si uneori chiar la nr 4 nelocuit totusi nu strica nimic, flori sau chestii din astea. Poate ca-i place sa stea pe sezlong dar pina acum a nimerit drumul inapoi. Azi, un biciclist ciudat a baut zmeurata din pahar mic de plastic ca sa prinda aripi pina in inaltul muntilor. Parea derutat si incruntat. Oare, ce sau pe cine cauta? Ah, am uitat sa te intreb merge si camelia sambata in grecia?
RăspundețiȘtergerefotonilor, spre ce oglindă bateți?
RăspundețiȘtergereLotus
RăspundețiȘtergereOrice fotografie are sigur povestea ei, „secretul este opusul obscenității” spunea Baudrillard.
Tu ai cutie poştală de culoare roşie, Scorchfield? O splendoare, nu alta...
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergerePrecum observi, suntem într-un prag de vânătoare, oricând vânătorii pot deveni vânați. Ceea ce intrigă, este încăpățânarea vânătorilor.
Verzilor...
RăspundețiȘtergereCum ar fi să vezi un strumf verde, când toată lumea știe că sunt albaștrii, dar cine i-a văzut vreodată, albaștri?
Ce culoare are alabastrul?
Camelia
RăspundețiȘtergereEu nu am cutie poștală, încă!
Scorchfield, da' ai o stalkeriţă ca nimeni alta pe lume, reuşită fără şovăială; să fi bătut pământu'n lung şi'n lat şi una ca ea nu găseai, greu de comparat cu oricine.Eşti vânatul ideal.
RăspundețiȘtergereCând vei avea, să fie una roşie, cutia poştală.
Pisicii i-ar sta bine în cizme.
Oare exista secrete obscene? Dar adevaruri frumoase? Strumful turcoaz-asta este culoarea indecisa dintre verde si albastru. Cutia rosie . este o idee, ar merge una lila pe acel galben, asa camelia ar nimeri casa mai usor. Altfel, ce mai faci, ce mai vinezi?
RăspundețiȘtergereStalkerițo, parcă îți făceai blog? :)
RăspundețiȘtergerePt lotus. Multumesc. Asa este. Sunt intr-o perioada mai nasoala. Stau prost cu timpul. Peste 2 luni, daca oferta ta ramine valabila, atunci o voi accepta. Apelativul acesta are ceva in comun cu mine?
RăspundețiȘtergereVrem blog, vrem blog,
RăspundețiȘtergereFără ologeală și cotonogeală,
Fără smog și grog,
doar blog!
P.S.
Are blog, da nu vrea să ni-l arate,
îi ie frică de păcate.
Şi nu îmi spune că a încetat să mai scrie într-un cândva februarie.
RăspundețiȘtergereNasol. Am incercat sa-mi fac unul si dupa-aceea n-am stiut sa-l activez, sa scriu si chestii din astea care se fac pe blog. Adica, nu stiu cum functioneaza un blog. Poate as putea invata singura, dar la varsta asta nu. La aceasta varsta prefer metoda neuronului frontal - mirror neurons. Adica, lotus imi arata algoritmul si apoi incerc. Nu prea inteleg ce vrea sa zica englezoaica cu luna februarie. Amanunte, ceva?
RăspundețiȘtergereScorchfield, întâlneşte-te odată cu fiinţa purtătoare de nume cu chip proteic!
RăspundețiȘtergereNumai aşa va înceta starea de tortură.
Nu se poate intilni cu o fiinta proteiforma.
RăspundețiȘtergereovidiu tomisanul
RăspundețiȘtergereCorect!
Fiinţa nu'i proteiformă, doar chipul numelor sub care se înfăţişează, făcând-o fără contenire, proiecţiile în care se oferă "vederii".
RăspundețiȘtergereA ajuns să mă contecteze la imprevizibil, abia aştept să văd în ce şi cum se mai aduce data viitoare.
E deja imagine, una ce se reclamă de la unicitate, aşa că face să te întâlneşti cu fiinţa. Nu glumesc.
Intilnirea a avut loc cu mult timp inainte. Rezultatele se vad. Asteptam intilnirea viitoare. Pentru ca , nu.i asa, aceste postari erau despre trecerea timpului.
RăspundețiȘtergere