citat
"Profită de toate acestea ca să faci economii acum, îi spuse Ursula strănepotului ei . Norocul n-o să-ţi surâdă toată viaţa." Însă Aureliano al Doilea n-o asculta. Cu cât desfunda mai multe sticle de şampanie pentru a-şi îmbăta prietenii, cu atât animalele lui se înmulţeau mai frenetic, cu atât se convingea el însuşi că steaua norocului nu datora nimic purtării sale, ci atârna de influenţa Petrei Cortes, concubina lui, al cărei amor avea darul de-a exaspera natura. Era atât de convins că aici se află originea averii sale, încât o ţinea mereu pe Petra Cortes în preajma crescătoriei sale şi, chiar atunci când se însură şi avu copii, continuă să trăiască în preajma ei cu consimţământul Fernandei.
...
După câteva zile, voind să mai elibereze curtea, Petra Cotes schimbă iepurii pe o vacă, iar după două luni vaca fătă trei viţei. Aşa au început lucrurile. Aureliano al Doilea se pomeni peste noapte proprietar de pământuri şi de turme şi abia avea timp să-şi lărgească grajdurile şi cocinile neîndestulătoare. Era o prosperitate atât de delirantă încât îl făcea să izbucnească în râs şi tot ce făcea pentru a-şi potoli veselia era să adopte atitudini extravagante. "La o parte din calea mea vacilor! striga el Viaţa e atât de scurtă!" *
Roger Caillois; în 1950 scria un subcapitol cu titlul: "Valoarea dereglării sexuale" în studiul profund "Omul şi Sacru":
"Actul sexual posedă deja în el însuşi o putere fecundatoare. El este fierbinte, cum spune tribul thonga, adică dezvoltă o energie capabilă să le sporească, să le excite pe toate celelalte care se manifestă în natură: orgia de virilitate căreia sărbătoarea îi serveşte de prilej ajută deci funcţia acesteia prin simplu fapt că încurajează şi reînsufleţeşte forţele cosmice." **
Gabriel Garcia Marquez, scria în romanul său "Un veac de singurătate" de Petra Cortes, "al cărei amor avea darul de-a exaspera natura" ceea ce Roger Caillois sublinia prin energia care o dă actul sexual,"energie capabilă să le sporească, să le excite pe toate celelalte care se manifestă în natură". Similitudine clară şi totodată veridică în toată accepţiunea umană.
___________________________________________________
* Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate, Rao 1995, pag.174 jos şi 176 mijloc.
** Roger Caillois, Omul şi Sacru, Nemira 2007, pag.141.
Photo
http://www.dailygalaxy.com/photos/uncategorized/2007/03/19/matisse.jpg
/concubina lui, al cărei amor avea darul de-a exaspera natura. Era atât de convins că aici se află originea averii sale, încât o ţinea mereu pe Petra Cortes în preajma crescătoriei sale şi, chiar atunci când se însură şi avu copii, continuă să trăiască în preajma ei cu consimţământul Fernandei./
RăspundețiȘtergereimi aminteste de povestea dintre charles si camilla parker care a traversat mariajele si divorturile lor, semn ca nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce imi place mie. imi place si ilustratia dupa matisse. ce joc de iele e dragostea!
Cu frumosul stăm cam prost, frumosul a fost în dauna urâtului, Arghezi avea dreptate, iar pe lângă acesta -frumos s-a născut plăcerea: alt atribut minunat atât de prost înţeles.
RăspundețiȘtergereAm recunosc ideea ta, dar comparaţia cu Charles şi Camilla este cam forţată, da, ceea ce-ţi place ţie este foarte valoros şi deosebit, în comparaţie cu ceea ce este peste Canal în curtea princiară de culoare albastră de la Buckingham.
Acum, cu Matisse este ceea ce-mi place, şi-mi place tare. :)