În mit, sfinxul era căţărat pe o stâncă. Întrebarea venea de sus. Orice mişcare a trecătorului era previzibilă. În lipsa răspunsului, sau a erorii enunţate ca întoarcere a întrebării sfinxul devora rapid călătorul, astfel Theba devenea o cetate în stare de asediu.
"Tânara cu ochi de sfinx" priveşte tot se sus, probabil că cel care a zămislit această teracotă s-a gândit că o va pune undeva pe un loc înalt. Această figură de lut ars are peste 2500 de ani şi nefiind din marmură sau bronz îşi arată originea: oamenii cu o condiţie precară închinau zeilor figuri de lut, închinau ofrande cu valoare mică, credinţa şi motivul însemnau totul. Fiecare după puteri şi pentru asta zeii nu alegeau, totul era integrat, oricine putea fi preot chiar.
În noul muzeu de lângă Acropole, deschis anul acesta la începutul verii, aceste figuri au o valoare inestimabilă. Este interzisă fotografierea şi imaginea de mai sus este din pliantul de 5 euro.
Dar cum priveşte această kore cu surâsul ei misterios?! Cum priveşte această figură neîmblânzită?
Să lămuresc un lucru; estetica se învaţă, dar se şi uită.
Normele prin care suntem sau nu frumoşi ţin prea mult de educaţie, la fel gestica, sau mimica. În Grecia lucrurile stau puţin diferit pentru că intervine altă formă de educaţie şi nu îmi mai lipsea mult să văd altfel frumosul în categoria sa. Când mă gândesc că totul a pornit de la mare, de la marea cea mare. Mare care era frumoasă şi pe furtună când stânca privea speriată spre larg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc