Ostrov

M-am declarat tot timpul ca fiind un ateu, prin asta am respectat credinţa altora.
Perioadele când am discutat cu dumnezeul meu îmi aparţin şi nu se comentează.
Dacă au fost nopţi, când în urma coşmarului, o clipă m-am îndoit, posibil.
După exemplele din jurul meu nu m-am luat, clasa prelaţilor nu m-a atras, o singură dată în tren, pe vremea când eram la liceu am prins unul care vroia să mă convertească, atunci când şi ateismul meu era mic copil; un popă.
Oricum le-aş desface, aceste lucruri rămân aşa, dus la biserică am fost de mic şi cred că poate aici s-a cam exagerat.
Oricum le-aş povesti, ele, faptele şi credinţa rămân la fel. Uimirea mea vine din altă parte, tot din acea zonă a creaţiei, din artă, din cinematografie şi văzând acest film - Ostrov - n-am putut să nu-i văd valoarea, povestea, trăirea şi trăirile. Dacă m-am îndoit, nu, dar filmul mi-a arătat cât de mare este omul, cât de mic este omul, cum se joacă dracul cu el, cum se joacă dumnezeu cu el. Omul ce fiinţă abjectă poate să devină dacă vrea şi ce fiinţă minunată se poate ciopli dacă se lasă, şi cine-o ciopleşte? Timpul! Asta am înţeles eu din film.


http://www.imdb.com/title/tt0851577/

http://www.youtube.com/watch?v=inlvzNL_UsI