Remuşcarea ?

Doar dormea! Apoi visă din nou ceea ce visa de fiecare dată atunci când dorea să se relaxeze, să se desprindă de realitate:

"Pictorul pictează!
Scriitorul scrie!
Muzicianul cântă!"

Se-ntoarse spre fereastră şi privi întunericul de după! Reiteră din nou:

"Marele pictor pictează!
Marele scriitor scrie!
Marele muzician cântă!
Măcelarul tranşează!"

Tresări, dar nu deschise ochii; dintr-o singură mişcare pipăi noptiera, prinse ceasul şi cu un gest tangibil nimeri minutarul, îl mângâie spre punctul lui de origine, apoi orarul şi automat ştiu cât "îi bate ceasul"; adică era spre ora 2 noaptea, iar ceasul lui nu avea sticlă. A spart sticla ceasului la sfatul unui prieten, care i-a explicat necesitatea învăţării simţurilor tactile. De atunci au trecut mulţi ani şi el le-a învăţat, şi încă cum! O luă de la-nceput:

"Genialul pictor pictează!
Genialul scriitor scrie!
Genialul muzician cântă!
Criminalul ucide!"

Sări din pat, amintindu-şi poziţia, realiză că vine fereastra şi se opri în calorifer, forţat şi dureros! Nu putea dormi, acum cel puţin nu mai putea nici să se pună în pat; tremura! Reuşi să ajungă la frigider: "Cui pe cui se scoate!" şi scoase o bere! Era desfăcută, cu un dop de plută (de la o sticlă de vin) înfiptă-n ea! Era de trei zile berea, nu ea! Pe ea o ucisese ieri, plătit - curat şi totuşi nefiind prima dată, totuşi avea remuşcări!

Cum întorsese şişul spre ea, ea zise: " Ce dacă! "