Solstițiu de vară

Mimoza

În ziua cea mai lungă un frig neașteptat se lăsă mai ales seara. Mimoza strălucea în crepuscul, iar pitulicea nu îndrăznea să mai părăsească cuibul. Puii sunt prea mici pentru a fi lăsați prea mult în frigul neașteptat.
Dorm la cinci-șase metri în linie dreaptă de cuib. Undeva în diagonală prin stânga patului doarme una dintre cele mai frumoase și curate sălbăticiuni, pitulicea. Visele mele se amestecă cu ale ei, sau invers; ceva mai încolo, mimoza înflorește cu putere.

Întoarcerea pitulicilor

Cais aproape înflorit cu pitulice

Asemeni unei roți imense pe care un șarpe o învârte la infinit, precum credeau budiștii că vine timpul, întoarcerile ne arată același punct lipit de existența noastră pentru a ne întări convingerea că lumea nu s-a terminat, pe o asemenea tangentă se așează anual câte o pitulice.

O clipă rămâi oprit, orice acțiune poate dăuna punctului și dezlipirea lui ar duce la pierderea unui echilibru interior; da, spui apoi; s-au întors pitulicile, și roata se-nvârte iar.

Robinet exterior cu pitulice

N-am crezut niciodată că voi iubi atât de mult aceste păsări. Că ele vor face parte din mediul meu de existență, că dispariția lor îmi va afecta grav sănătatea mintală -unii cu caii, alți cu păsările.
Vom avea de acum încolo un nou periplu ornitologic.

Poporul meu naiv condus în prostie de cei mai proști aflați în fruntea lui

„Cuibul berzei din Schitu Golești a devenit celebru după ce s-a aflat că pentru mutarea lui a fost nevoie de o serie întreagă de documente și aprobări, inclusiv de la Academia Română.”
http://www.ziare.com/gratiela-gavrilescu/ministrul-mediului/aberatia-zilei-epopeea-berzei-continua-inaripata-nu-vrea-sa-se-mute-1353554


Se-ntâmplă ziua în amiaza-mare ca în orice sat sau comună din țara noastră să apară zilnic câte-un om prost, el nu caută lumina ci unul mai prost ca el astfel că cei doi au ceva în comun, spre seară grupul se mărește la mult mai mulți.

Fiindcă se înserează, grupul se grăbește și propune ca a doua zi să se trimită o delegație la județ pentru ca cei de acolo să afle despre prostia lor. De la județ ajunge la capitală, prostia fiind contagioasă, atacă până și Academia. Nu există o maturitate necesară la nici un nivel. Nimeni nu-și pune problema că poate astfel de încercări mai dovedesc o dată -pe lângă alte dăți, cât de proști suntem. Amănuntele ne omoară. Sarea și piperul vieții, ne intoxică de fapt.

Dacă ar fi să rescriem istoria violentă a umanității, gâștele de pe Capitoliul din Roma antică ar fi trebuit să aibă statui închinate lor mai mari pe coloane mai înalte decât cea a lui Traian; cele ce au salvat Roma prin larma lor, anunțând o invazie nocturnă a galilor.

În schimb la noi, după ce-au distrus cuibul berzei -fără să fi dorit asta, cei de la pompieri s-au mai lăsat induși în eroare încă o dată, construind unul nou în altă locație.

Am deja emoții la gândul că pitulicea mea nu se mai întoarce la cuibul de sub streașina bucătăriei, gândindu-mă că s-ar putea întâmpla asta, deja devin mai prost.

Imaginea unui dialog imaginar

Aștept luna mai,
Că-i martie nu-i bai;
Cuib de pitulici să ai.

Aștept un soare viu,
Ce mă face diliu,
Pitulice să fiu.

Aștept să mă deștept,
Să fiu mai drept,
Să nu mai cresc.

Aștept o privire,
O uimire,
O dăruire.

Aștept.

Ultimul

Am înțeles că sunt căutată?!

Am pui de ieri, sunt ocupată.
Așa... puțin mă las pozată,
Să mă vadă lumea toată,
Cât sunt de bucuroasă.

I'll be back

O a doua pereche de pitulice a luat cu asalt cuibul unei generații trecute. Pentru a fi prezente, au mai construit un zid de puf. Viitoarea găină-pitulice mă privește asemeni celei de dinainte ei cu o atenție maximă.

Asist, fără să vreau, la ceea ce specialiștii denumesc renașterea naturii. Sigur că ornitologia pentru mine este un nou început, dar dovezile că două perechi de pitulice au cuibărit în același loc într-un interval de trei luni de zile, sunt, irefutabile. Aparatul de fotografiat posedă un sistem GPS performant.

Ceea ce, în continuare mă face să iubesc tot ceea ce mă înconjoară.
Felul acesta de continuitate nu are de a face deloc cu o dragoste perpetuă, invenția că te naști pentru a iubi, este creștină; te naști pentru a învăța să iubești, tocmai de aceea, în partea cealaltă, o mulțime sunt care nu știu să iubească.

Despre pitulici

Patru bucăți, două cu ciocurile spre dreapta- în prim-plan, două cu ciocurile spre stânga, la stânga mai tupilați în spate.
Pitulicile stau bine, și n-am crezut că astăzi vor zbura din cuibul lor. Uneori nu realizăm că timpul nu se oprește niciodată.

Una dintre pitulici a mai venit după-masa pentru a privi la cuibul gol, puiul avea angoasa părăsirii locului natal. Penele și mai ales coada n-au atins încă proiectul final. Lumea lor pare mare, mai ales de acolo de sus, din cer. În final, un rămas bun contează cel mai mult.

Poate că mâine mă voi urca pe-o scară pentru a vedea cuibul gol.
Astăzi, spre seară, la o distanță apreciabilă de cuib am tras o masă și-am băut o bere, eram atent să le văd sosirea. Tot ciripitul lor de noapte-bună era plimbat printre pomii mei sau ai vecinului, astăzi, pentru prima dată, puii de pitulice dorm cu mama și cu tatăl lor. În cuib o perioadă a stat pitulicea, apoi nu a mai încăput. Bărbătușul nu a dormit niciodată în cuib. Auzeam numai cum dimineața, pitulicea îl chema.

Familia de pitulice

Ea și el

Greu îi prinzi împreună, așa că separat merge mai repede...

Bună dimineața

Cuibul de pitulice supraviețuiește grozav de bine, părinții harnici ignoră ploaia și vântul.
Am citit că aceste păsări sunt migratoare, vin din nordul continentului. Are asta vreo legătură și cu oamenii de acolo?

Pitulice